Citeste si...

Sunt atât de aproape de noi și, totuși, departe. Este vorba despre frații români din Serbia de Răsărit, cunoscuți ca români timoceni. O comunitate importantă trăiește în orășelul Cladova, aflat la câțiva kilometri de granița cu România. În sprijinul acestei comunități au venit vecinii de la nordul Dunării, din Drobeta Turnu Severin, prin Asociația Cultural Civică „Eudava”.

Sâmbătă, 20 aprilie 2019, la Cladova, Serbia, în imediata vecinătate, a avut loc lansarea oficială a Asociației Eudava-Cladova, asociație a românilor din răsăritul Serbiei, fiică a Asociației Eudava. Această legătură de nume a celor două asociații este menită să îi apropie mai mult pe românii de pe cele două maluri ale Dunării, să formeze o punte de legătură și de comunicare între românii timoceni și cei din Patria-Mamă. Problemele cu care se confruntă această comunitate istorică sunt prea puțin cunoscute. A fi român în Serbia de Răsărit nu este ușor, iar lupta timocenilor pentru păstrarea identității are nevoie de susținere, altfel procesul dur de asimilare va continua și o parte semnificativă a românității sud-dunărene va fi pierdută pentru totdeauna.

La acest eveniment deosebit pentru mediul asociativ al românilor timoceni, au fost prezenți reprezentanți ai celor mai importante asociații românești din Timoc, consulul României la Zaicer, domnul Oliver Marius Diloff, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române din Timoc, oameni de cultură, scriitori, precum și reprezentanți ai unor ong-uri din România.

Înainte de a fi un moment festiv, lansarea asociației a constituit și un bun prilej pentru a pune în discuție câteva din cele mai arzătoare teme cu privire la situația românilor din răsăritul Serbiei. Situația copiilor care vor să învețe în limba română și obținerea cetățeniei române au fost două dintre acestea, la care s-au adăugat diverse alte puncte de interes.

Asociația își dorește să fie un actor important în lupta românilor din această parte a Serbiei pentru păstrarea limbii, culturii și tradițiilor românești, iar pentru aceasta va avea nevoie și de sprijinul fraților români din Patria Mamă.

Citeşte mai departe ...

Noua Biserică Ortodoxă a Ucrainei este dispusă să îndeplinească cerinţele Bisericii Ortodoxe Române privind crearea unui vicariat pentru etnicii români, a declarat Mitropolitul Kievului şi al Întregii Ucraine, Epifanie, pentru ziarul "Ukrainska Pravda", transmite Radio Chișinău.

El consideră acceptabilă înfiinţarea unui vicariat pentru credincioșii români din nordul Bucovinei, așa cum a soliciat Biserica Ortodoxă Română (BOR). ”Va fi un pas în oglindă, pentru că pe teritoriul Bisericii Române a fost creat deja un vicariat pentru parohiile ucrainene, unde slujbele se ţin în limba ucraineană”, a răspuns mitropolitul ucrainean, citat de Rador.

Biserica Ortodoxă Română (BOR) a comunicat recent că pentru ”o decizie concretă şi corectă” în ceea ce privește situația din Ucraina, „la o viitoare ședință a Sfântului Sinod se va ține seama cu prioritate de faptul că în Ucraina există 127 de parohii ortodoxe românești, în special în zona Bucovinei de Nord, aflate în jurisdicția Bisericii Ortodoxe din Ucraina – Patriarhia Moscovei”.

„Este necesară o consultare reală a acestor ortodocși români, care sunt preocupați de păstrarea identității lor etnice şi lingvistice. În acest sens, este necesară obținerea de garanții scrise din partea autorităților bisericești şi ale statului ucrainean că identitatea etnică şi lingvistică a românilor va fi respectată, precum şi că acești ortodocși români vor avea posibilitatea de a se organiza într-un Vicariat Ortodox Român şi a cultiva legături spirituale cu Patriarhia Română, spre a fi sprijiniți prin trimiterea de cărți de cult şi de teologie în limba lor maternă, adică limba română”, potrivit Basilica.ro.

 

sursa: Agenția BucPress – www.bucpress.eu 

Citeşte mai departe ...

Festivalul Concurs internaţional de interpretare: pian « Micul virtuoz »  se va desfăşura în ziua de sâmbãtã 18 mai 2019, ora 9 în Bucureşti, în Sala de festivităţi a Colegiului Naţional de Arte « Dinu Lipatti », din Str.Principatele Unite nr.63, Sector 4, București.

Festivalul Concurs internaţional de pian « Micul virtuoz » de la Bucureşti se adresează preşcolarilor şi elevilor care învaţã pianul, în timpul liber, ca activitate extraşcolarã .

Festivalul Concurs se organizează pe categorii de vârstă şi în concordanţă cu anii de studiu ai pianului : 1an, 2ani, 3ani,etc.

Participanţii vor prezenta 1-2 piese la alegere din repertoriul clasic universal, durata acestora să nu depăşească 5 minute.

În fişa de înscriere concurenţii sunt rugaţi să precizeze exact vârsta şi anul de studiu (exemplu : 10 ani, anul II de studiu).

Concurenţii din strãinãtate pot participa cu maximum 3 reprezentanţi şi un însoţitor.

Pentru invitatii din strainatate se asigura cazare si masa in zilele de 17 - 19.05.2019.

Transportul dus-întors va fi suportat de cãtre participanţii la Festival.

În ziua concursului, între orele 8.00-9.00 se va putea face şi acomodarea cu instrumentul.

Va organizat şi Simpozionul internaţional – secţiunea postere, cu tema « Muzica şi dansul între clasic şi modern ». Lucrãrile vor fi expuse pe parcursul desfãşurãrii Festivalului-concurs. Doritorii sunt rugaţi sã le expedieze pânã la data de 01 aprilie 2019.

Juriul va fi alcătuit din specialişti în domeniu – profesori universitari si profesori de specialitate.

Se va întocmi un clasament pe categorii de vârstă şi ani de studiu ai pianului.

Participantii merituoşi vor fi premiaţi. Toţi concurenţii vor primi diplome de participare.

Fiecare profesor va prezenta 2 tabele nominale cu participanţii aprobate şi semnate de directorul instituţiei .

Pentru informatii puteti contacta telefonic profesorul organizator CLAUDIA IVAN la numarul de telefon 004-0744903681, sau prin e-mail : Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea..

 

sursa: Agenția BucPress – www.bucpress.eu

Citeşte mai departe ...

o pilda despre falsa smerenie FLCFim“Foarte multă lume vorbeşte despre smerenie, foarte multă lume vorbeşte despre libertate, dar foarte puţini înţelegem că acestea două sunt aceleaşi lucruri.”(S.B.)

Foarte puţină lume vorbeşte, însă, despre smerenie şi schimbare fie pentru că nu se gândeşte la posibila alăturare a celor doi termeni şi punerea lor în ecuaţie, fie pentru că relaţionarea lor duce cu gândul la o abordare teosofica, interdisciplinară şi cvasiforţată, smerenia aparţinând dicţionarului teologic, având conotaţii creştine, iar schimbarea este universală, mai mult interpretată de filosofi.(Lou Marinoff, Intrebări fundamentale. Ed Trei, Bucuresti, 2013)

Dar schimbarea face parte din viaţa noastră de zi cu zi şi are loc fie că vrem, fie că nu vrem, pentru mulţi fiind egala cu stresul! Ea poate avea cauze naturale interne sau externe, poate fi dorită sau nu. Indiferent de natura acestor cauze, ea se poate manifesta ca o problemă reală , căreia îi facem faţă cu greu sau căreia nu ne putem adapta.

Dându-şi seama de importanta ei in viata omului , filosofia chineza a scris o carte în acest sens, I Ching, literal titlul înseamna Cartea Schimbărilor, care se bazează pe o abordare simplă: în fiecare situaţie de viaţă poţi face o mişcare mai bună sau mai proastă. Dacă eşti înţelept, vei face alegerea mai bună, dacă eşti mai puţin înţelept, vei face alegerea mai proastă.

Pe de altă parte, creştinismul vorbeşte despre libertatea alegerii, care ne aparţine fiecăruia şi vine în consonanţă cu credinţa creştină a omului liber, libertate pe care ne-o dă cunoaşterea Adevărului revelat divin prin cercetarea Duhului Sfânt. Concluzionând, alegerea ne aparţine, nu putem învinui pe nimeni pentru ea, decât pe noi înşine, mai puţin revelaţia ei! De asemenea, aceasta nu este determinată în exclusivitate de trecut, ea poate fi doar influenţată de el, dar situaţia prezentă a deciziei pe care o luăm legat de schimbare, cu siguranţă ne va influenţa viitorul.(L. M. )

Cum decidem atunci în privinţa schimbării?

I Ching propune operaţiuni cvasimistice, similare ghicitului în bobi al nostru, românesc sau aruncării cu zarurile, lasă până la urmă alegerea în mâinile noastre, punându-ne la dispoziţie poveşti simbolice ale unor personaje mistice, orientale, în care noi ne putem regăsi sau cu care ne putem identifica printr-un salt cultural.

Ce poate face, însă, un creştin, în acest sens?

Doctrina creştina ne spune ca noi, creştinii avem opţiunea libertăţii totale în acţiunile noastre. Apostolul Ioan spune :”Cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va face liberi!”

Filosofia propune o terapie filosofică prin care, pacientul, ajutat de terapeutul filosofic conştientizează schimbarea şi găseste modalităţile de a-i face faţă împreună cu acesta. La acest exerciţiu ne invită şi psihoterapeutul, într-un dialog pe canapea sau pe skype. Noi, creştinii avem, însă, în plus duhovnicul şi valorile creştine, într-un dialog om-Dumnezeu, metaforic spus, al întunericului cu Lumina neinserată! Savatie Bastovoi spune: ”Noi suntem chemaţi la libertate prin smerenie”. Smerenia, cuvânt din slavona, vine din mera- măsură, deci a te smeri înseamna a te readuce în măsura ta de om.

Şi care este măsura noastră?

“Măsura noastră este moartea”, spune Bastovoi. Mai blând spus este o măsura mică, aş zice a omului simplu care nu şi-a pierdut umanitatea în societatea pe care o numim, astăzi, cu un termen toxic, post-umană. Acesta este orice om care se vede pe sine însuşi, mic. Prin smerenie se câştigă libertatea, în cheie creştină, prin a putea fi tu însuţi indiferent de ce este în jurul tău. Dar tu depinzi de exterior, eşti influenţat de factori externi, te poţi globaliza chiar la un moment dat şi deveni o lume întreagă! Poţi deveni chiar Dumnezeu, re-naşti, re-creezi! Ai libertate totală, te identifici cu Creatorul, dar doar cu puterea, nu şi cu smerenia Lui!

Cum poţi face faţă schimbării de la starea adamică, inocentă, de la întregul Adam care cuprinde întreaga umanitate într-o singură persoană in viziunea Părintelui Sofronie, la Adam- Zeul globalizării, al secularizării în care nu te mai regăseşti, te pierzi, te diluezi, te evapori, dispari...

Poţi întreba oracolul I Ching şi intuitiv poţi controla schimbarea, îţi cumperi cartea şi citeşti, zilnic, în ea ca şi cum ai ghici în cafea sau cum ai merge la astrolog, la ghicitoare. Cei mai raţionalişti dintre noi ar obiecta.

Sau ne putem întoarce în lumea ideilor platoniene, la Alegoria Peşterii. Ea afirmă că majoritatea oamenilor îşi trăiesc viaţa ca şi cum ar fi legaţi cu faţa la un perete. Un foc arde în spatele lor, iar cei care îi ţin captivi(propria ignoranţă) mişcă nişte obiecte în faţa focului, care aruncă umbre pe perete. Asta este ceea ce văd ei, nimic real, doar speculaţii despre focul şi obiectele care cauzează umbrele. Prin urmare, aceştia au nevoie de schimbare. Ei trebuie să aibă puterea să iasă afară, să exploreze lumea reală şi lumina ei, să descopere ce sunt de fapt obiectele, să ajungă la origini, la “idei” (Adevărul, Frumosul, Dreptatea) care fac toate lucrurile posibile. Schimbarea la Platon înseamnă transgresarea unei lumi în care eşti ţinut captiv în mod fals, o evoluţie, un salt din aparenţă în realitate. Lou Marinoff propune evoluţia prin educaţie, cercetare filosofică, spiritualitate.

Mai greu este, însă cu schimbările dramatice care pot interveni în viaţa noastră independent de noi: moartea cuiva drag, boli incurabile, pierderea slujbei, devalorizarea noastră, etc., un “moment al adevărului”(Lou Marinoff) sau ceea ce exploatează Hemingway atingând un maxim de expresivitate artistică în Bătrânul şi marea, acel ordeal, în care omul lupta cu ceea ce este el însuşi, de fapt, cu moartea.(S. B.) Ceea ce îl eliberează pe bătrânul lui Hemingway îl face liber şi pe creştinul roman: smerenia, aducerea în minte a stării finale a umanităţii, a morţii. Dar motorul acestui moment al schimbării noastre prin propria măsură, prin propria libertate nu poate fi nici psihoterapeutul, nici filosofia americană sau chineză, nici alţi consilieri moderni, ci doar fiecare om în sine.

Cum facem faţă schimbărilor din viaţa noastră?

Printr-o idee, prin raţiune, înţelepciune, introspectie, revelaţie, prin filosofii diverse, ajutor terapeutic, medicaţie, prin educaţie şi cursuri, prin Dumnezeu, dar totuşi cum?

Prin schimbarea noastră!

 

prof.univ.dr. Codruța-Mirela Stănișoară

Citeşte mai departe ...

unire 100Țara mea de jale, țara mea de dor! Ai fost cântată de poeți, ai fost pictată de maieștri ai penelului, ai fost văitată de mamele și văduvele războaielor, ai fost hulită de cei ce și-au pierdut speranța! Dar ai rămas, aici,  și ne-ai primit pe fiecare să ne naștem și să creștem. De 100 de ani asculți răbdătoare reproșurile noastre aduse ție, iar neîmplinirile personale ți le strigăm fără milă. Uităm că tot ceea ce-ți reproșăm ție este produsul nostru, al oamenilor mărunți cu gânduri deșarte. Eminescu s-a întrebat ce să-ți dorească, pe când nu erai întregită. Răspunsurile lui au venit prompt și sigure, ca un balsam pentru inimile fremătoare ale românilor. Acum, eu, un trăitor al Centenarului Marii Uniri, mă întreb ce să-ți urez. Primul răspuns este: liniște. Da! Îți urez liniște, pace și o lume cu mai puțină patimă. Își urez să-ți vezi copiii acasă, să le poți da înțelepciunea de a-și schimba destinul, de a construi o țară corectă și onestă. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că toate urările pe care vreau să ți le fac, dragă României, au legătură cu oamenii tăi, căci ei sunt cei care greșesc! Țara aceasta este alcătuită din oamenii care o populează, este imaginea lor. Tu ne dai locuri unice și peisaje rupte din Rai, dar noi nu știm să le prețuim. Îți tăiem pădurile, te devastăm, te furăm, te îngropăm în gunoaie, în corupție și în venalitate! Te distrugem și nici măcar nu ne pare rău! Continui să ne ții, așa copii răi cum suntem, lângă inima ta și ne dai casă și masă, nu ne lași pierduți în lume. Ne dai un acasă, unde să ne întoarcem, oricât am umbla prin străinătățuri, hotărâți să uităm de tine! Ești blândă și iertătoare, ca o mamă ce-și strânge la piept copilul nepăsător la dorul ei. Așa că, tot ceea ce îți urez eu ție,  Românie, este ca pruncii tăi să-și amintească de tine, să-ți vadă bunătatea și să lupte, din nou, pentru tine! Să te curețe de mizeria care te-a acoperit, să te primenească și să te arate lumii așa cum ești tu, frumoasă, bună și dreaptă!

La mulți ani, Românie! 

 

 

Beatrice Urucu

Citeşte mai departe ...

ROMÂNIA MEA

0

romanian flag by summerwine6La 100 de ani de la înfăptuirea României mari, fiecare român se întreabă ce simte pentru țara lui. Sentimentele ne străbat mintea și inima, fără ca noi să le putem opri. În fiecare dintre noi există o Românie a noastră, unică și personală. Această Românie a fiecăruia a reprezentat tema unui concurs de eseuri pus la cale de românipentruromâni.org,  Asociația Cordelia și Asociația Eudava. Concursul de eseuri "România mea" s-a adresat liceenilor din Drobeta Turnu Severin și a avut trei câștigători. Locul I a fost ocupat de Iulian-Raul Tomiță care a descris România din inima lui în cuvinte emoționante, ce descriu perfect realitatea văzută prin ochii tinerilor.

 

 

 

 

                                                România mea

                                                                                            de Tomiță Iulian-Raul

 

   Începe totul mai mult cu o viziune, un ansamblu de idei pe care le am în cap, un film ce se derulează așa cum îmi doresc eu, însă participantul principal, chiar singurul, sunt eu, iar asta pentru că realitatea va avea o asmiliare cu filmul, sau poate este invers, în orice caz, textul ce urmează să îl citești îți va da de gândit.

În el vei regăsi fragmente rupte și din gândurile tale, vei lua în seamă mai intens ceea ce se întâmplă în frumoasa noastră țară, din mai multe perspective, vei reflecta mai adânc asupra mai multor idei și te vei conecta într-un fel sau altul cu mine, autorul și glasul mai multor români, toate acestea intinse bine pe o coală de hârtie ce are rolul de a te face să te privești și să îți recunoști chipul gânditor și zâmbitor în oglinda realității.

   ROMÂNIAțara în care locuiesc și m-am născut, mai mult ca sigur, la fel ca și tine. O țară despre care putem spune multe, cu bune și cu rele, dar printre aceste rânduri vei regăsi mai degrabă o prezentare a țării mele.

Nu voi intra în date geografice sau demografice, nu am de gând să înșir numere și calcule exacte, nici să lovesc în vreo putere de stat sau o slăbiciune cunoscută de noi toți, nu își are rostul, pentru că în România mea, lucrurile stau mai diferit.

Este locul pe care pot să îl numesc cu drag acasă, tărâmul pe care mă întorc oricât de departe aș pleca, aici sunt toți cei pe care îi iubesc, cei care mi-au fost alături atât la bine, cât și la greu. Ca orice om, orice român, cu siguranță că am și părți mai întunecate ce își găsesc loc în viața mea, dar aceste rânduri nu au rolul de a le da atenție. Poate că voi expune și câteva nemulțumiri, dar asta nu în ideea de a ataca ceva sau pe cineva, ci doar să îmi vărs oful, este mai ușor de acceptat și tolerat atunci când îl spui, când îl scrii.

 

Ce îmi place la România mea?

  

   Faptul că pot pleca în vacanță fără să fiu nevoit să ies din țară. Oriunde aș alege să mă duc, în orice punct cardinal, pe aceste meleaguri găsesc mereu ceva frumos de văzut, ceva nou, impresionant, locuri unde pot face fotografii și pe care le pot adăuga ulterior în colecțiile mele, colț în colț cu amintirile. Este o țară frumoasă, cum nu aș putea remarca asta? Cum aș putea omite să spun asta?

Mereu când sunt întrebat despre țara mea de către o persoană din străinătate, locurile minunate sunt primele cu care mă mândresc, iar că străinii aleg și ei involuntar să se îndrăgostească de România, nu este o noutate.

Avem pădurile imense, pe care sper să le prindă și urmașii mei, iar în adâncul sufletului sper să fie mai multe ca niciodată pe viitor; avem ape, multe și pline de viață, locuri unice de pe Terra ce se regăsesc doar la noi, peșteri cu istorie grea în spate și așezări neuitate ce au făcut România să fie și să rămână unică, frumoasă, peisajul perfect al oricărui pictor.

Oare ce român nu se simte mândru ca în orice colț din țara asta se simte acasă? Cu siguranță că mă gândesc și la frații mei de peste Prut, de peste Dunăre și peste munți înalți, români pe care unii i-au uitat, dar care se simt la fel de legați de aceste locuri așa cum mă simt și eu, cum te simți și tu. Sunt oamenii cu care împărțim aceeași limbă, același fir istoric și aceleași emoții când vine vorba de locul din care ne tragem, la fel ca noi se numesc și ei, ROMÂNI.

Arde în mine o flacără de empatie unitară ce mă face să îmi doresc tot mai mult să am puterea să pot schimba ceva, iar devotamentul mă ajută să mențin cel puțin un minim de efort pentru a face totul perfect in România mea!

 

De ce o numesc a mea?

  

    Pentru că este țara care mă reprezintă, țara în care i-am cunoscut pe Eminescu și Creangă, tărâmul ce mi-a fost prezentat prin poezie, opere și povești nemuritoare, încă din copilărie. Nu este un teritoriu pe care să îl dețin sau să îl conduc, dar simpla stare de apartenență mă face să îmi exprim legătura mea cu această țară, într-un fel sau altul, motivele pentru care am ales să rămân aici, să lupt, să nu spun niciodată că s-a terminat sau că nu mai pot.

Nu spun ca este ușor, nu a fost niciodată, dar cu siguranță ca niciunde nu este, însă ce mă ajută cel mai tare să trec peste orice obstacol este legătura, chiar și indirectă cu cei care merg pe același drum și cu care împart aceeași limbă.

Cum să nu vreau să trag tare? Am pentru ce! Pot pleca de la amintirile cu bunicii mei și toate cele spuse de ei, de la rude si vecini, oameni sub ochii cărora am crescut, cei care mi-au dorit doar binele în viață și m-au învățat doar lucruri bune.

Prieteni cu care am copilărit, cei care mă strigau zilnic la geam să ies la joacă, învățători și profesori care au avut grijă să primesc cele mai bune informații și să îmi construiesc o bună cultură generală atunci când pixul meu urma cursurile băncilor, unde pauza alături de colegi era o bucurie și o joacă neuitată până în zilele ce le am acum.

Vezi? Sper să înțelegi, este filmul despre care îți vorbeam la început, am fost și sunt actor principal în el, iar asta mă face să am așteptări mari de la mine pentru ca tot ceea ce fac sau am facut, contează, iar dacă îmi doresc o Românie a mea, trebuie să mă asigur că este una bună, că finalul acestui film este unul fericit și că a rămăs exact ceea ce trebuia să rămână în urma, așa cum am planificat.

Tu cititorule, ești tot parte din România mea, probabil că până acum ai tras ceva concluzii utile și ai găsit niste pucte forte de care să te legi și să poți face și tu ceva bun pentru România ta, știu că si tu ai una și că este de lucrat, nimic nu a fost și nu o sa fie vreodată perfect, dar cu puțină ambiție putem cel puțin să ne apropiem de perfecțiune.

   La mine concluziile sunt lungi, asta pentru că de obicei trag foarte multe ca să pot să îmi fac un fir mai concret al dorințelor, întâmplărilor și părților implicate.

Pănă acum sper că ai înțeles, este așa cum îmi spun mereu, am o Românie frumoasă, o țară de care să fiu mândru și mândru să ma prezint cu ea oriunde în lume.

Cu siguranță că au mai rămas multe de spus, atât la mod general cât și din perspectivă personală, dar am ales să evidențiez cele mai importante pucte de prezentat, cele mai sensibile subiecte de abordat cu care să stârnesc și curiozitatea ta, sa te pun puțin pe gânduri și să relatezi timp de câteva momente, sau cine știe, poate rânduri?.. la cât de frumoasă este ROMÂNIA MEA!

  

Citeşte mai departe ...

TV Privesc.EU Live

Parteneri

12659700 10208246691941340 2019297651 n

logo4

 

zorile bucovinei

 

Radio Cernauti

 

sigla BucPress

 

tae b1