Domnule primar, către finele anului 2015 încheiaţi o nouă etapă a unui proiect POSDRU (Reţeaua Economiei Sociale Rurale bazată pe Tradiţii), proiect cu finanţare europeană menit să ajute comuna Şişeşti să se dezvolte în continuare. Cum aţi reuşit să menţineţi şi să materializaţi bunele intenţii?

Pentru acest proiect ţin să-i mulţumesc în mod deosebit doamnei Doiniţa Mariana Chircu, managerul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu Severin, deoarece dânsa a avut această iniţiativă împreună cu domnul Vasile Deac, preşedinte al Asociaţiei Române de Consiliere şi Sprijin, mi-au prezentat ideea de a înfiinţa la Şişeşti trei microîntreprinderi, mai exact, structuri de economie socială. Am primit cu bucurie ideea, proiectul a început în decembrie 2014, în poziţia de a fi scris, apoi implementarea începând din iulie 2015 iar astăzi putem vorbi deja de finalizarea propriu-zisă a activităţilor. În această perioadă s-a urmărit transmiterea pe mai departe a tradiţiilor populare din această zonă a Mehedinţiului, cu privire la meşteşuguri ca prelucrarea ceramicii, ţesătoria şi pielăria. Dacă despre ceramică putem spune că este deja un brand al comunei Şişeşti şi al judeţului Mehedinţi, pentru pielărie şi ţesătorie, două meşteşuguri aflate pe cale de dispariţie, am identificat şase persoane interesate, trei femei şi trei bărbaţi, şi am reuşit să-i motivăm să-şi dea silinţa şi să facă ceva din portul popular şi tradiţiile de odinioară.

Cum se derulează activitatea în cadrul acestor structuri de economie socială?

Aceste structuri funcţionează pe autofinanţare, proiectul este gândit astfel încât fiecare structură de economie socială din cele trei create, să aibă punctul de desfacere a mărfurilor produse, pe lângă desfacerea propriu-zisă a fiecăruia, prin Bistro-Cultural Drobeta deschis în cadrul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu Severin.

Ce reprezintă pentru economia localităţii Şişeşti acest nou demers?

În primul rând pe lângă brand-ul ceramicii sunt mulţumit că s-au creat câteva locuri de muncă, am de asemenea o mulţumire pentru că localnicii pot să constate că meseriile aflate pe cale de dispariţie sunt din nou scoase la lumină, şi voi fi foarte deschis dacă se va pune problema să reînviem şi alte meserii vechi precum cea de dăogar, tâmplar, frizer şi aşa mai departe. Şi asta pentru faptul că viaţa la ţară a început să fie monotonă, tinerii dezamăgiţi de lipsa locurilor de muncă încep să plece, prin urmare orice nou loc de muncă reprezintă o oază de speranţă pentru tinerii care decid să rămână în comuna noastră. Şi să nu uităm că o localitate fără tineri, mai devreme sau mai târziu va dispărea de pe hartă.

Vă gândiţi ca prin derularea acestor proiecte să-i impulsionaţi pe tinerii să revină în sat ?

Da, negreşit! Am avut în vedere acest lucru încă din 1998 când m-am zbătut şi împreună cu conducerea Şcolii Generale am reuşit să reînfiinţăm Liceul Gheorghe Ionescu Şişeşti, ori prin acest demers iniţiat în urmă cu aproape douăzeci de ani sunt tot atâtea generaţii care au absolvit cursurile acestui liceu. Foarte mulţi dintre ei au şi rămas în zona Mehedinţiului. Dacă nu era acest liceu, dacă nu se impulsiona producţia de obiecte ceramice în toţi aceşti ani, cu siguranţă mult mai mulţi tineri ar fi plecat din comuna Şişeşti.

Există pe agenda dumneavoastră de activităţi şi alte proiecte care să impulsioneze şi pe viitor viaţa economică Şişeştiului?

Aşteptăm următoarea sesiune de proiecte, după ianuarie 2016, sperăm să putem accesa fonduri pentru creşterea animalelor, pentru pomicultură, viticultură, pentru orice fel de activităţi prin care noi, autoritatea locală să-I sprijinim pe tinerii noştri să rămână aici în locurile natale care le sunt foarte dragi. Vom da o mână de ajutor pentru ca ei să nu se înstrăineze de zona aceasta a Mehedinţiului, atât de frumoasă.