Citeste si...

Rolul comunităților istorice românești din jurul țării pentru dezvoltarea, modernizarea și securitatea națională a României este determinant. În afara acestora (și a aliaților), singura resursă de care dispune România este cea internă. Aceste comunități reprezintă o autentică centură de siguranță pentru România, cu rol geopolitic protector.

În condițiile actualelor turbulențe geopolitice manifestate peste tot în lume și în mod special în zona extinsă a Mării Negre (regiune cu potențial exploziv în creștere), noii vectori geopolitici (valurile neo-naționaliste, recrudescența extremismelor, contuziile generate de conflictul ideologic național – european – global, apetența hegemonică a unor actori politici globali, noile forme de război hibrid, insistența asupra dezinformării globale prin fake news, război informațional etc.) par a crea obstacole netradiționale în menținerea stabilității și securității regionale. Țările din regiune resimt din ce în ce mai imperios nevoia de protecție împotriva acestor turbulențe, pentru a putea proteja securitatea națională, interesele proprii și interesele aliaților. În această paradigmă, centura de siguranță pe care o reprezintă, pentru România, românii din jurul ei și comunitățile lor, devine de facto o centură de castitate, care protejează (pe alocuri chiar garantează) imunitatea României la turbulențele geopolitice de mai sus. 

În ultima perioadă, se vorbește tot mai des despre modelul perfect de relaționare între țara istorică și țara de proveniență (variantă secundară: țara de origine și țara de adopție), prin intermediul comunităților lor etnice reciproce (mă folosesc aici de conceptele țară istorică și țară de proveniență în sens metaforic, conotativ, pentru a simplifica schema logică; în discuția noastră, țara istorică este România, iar țările de proveniență – țările din vecinătatea României, din aria de etnogeneză românească, în care trăiesc comunități istorice românești autohtone; concepte alternative, țara de origine și țara de adopție, sunt funcționale mai ales în discuțiile privind comunitățile tip diaspora). În mod aparent bizar, se invocă prioritar (în special de către etnicii români din Ucraina și R. Moldova) un posibil model maghiar de protejare a drepturilor minorităților etnice maghiare din țările vecine Ungariei (în particular România, Ucraina, Slovacia). În centrul acestui model maghiar stă principiul potrivit căruia ceea ce decide (cu sau fără ucaz de la Budapesta) o comunitate maghiară din vecinătatea Ungariei că este relevant pentru sine, pentru supraviețuirea și prezervarea identității proprii, reprezintă (teoretic) baza ideologică de sprijin a autorităților de la Budapesta. Altfel spus, guvernul ungar lasă la latitudinea comunităților etnice proprii din afara Ungariei stabilirea liniilor prioritare și strategice pentru comunitatea respectivă. Ați auzit acest principiu invocat foarte des, cu claritate și chiar ostentație, în diferite cazuri conflictuale și/sau tensionate, precum recentul caz al Legii-cadru privind educația, adoptată la 5 septembrie 2017 în Rada Supremă a Ucrainei. Am auzit și noi, în România, în mod curent, acest principiu de relaționare dintre Budapesta și comunitatea maghiară din România, iar modelul maghiar generează, în România, reacții și poziționări extrem de diverse, pe care astăzi le-ați discutat în detaliu.

Mă voi folosi de acest principiu (sfidând excesul de puritate al celor care nu găsesc adecvat recursul la modelul maghiar într-o Universitate de Vară dedicată românilor de pretutindeni – aceștia uită că invocarea modelului maghiar o fac în special cei care sunt dezamăgiți de absența unui model românesc similar), respectiv de modelul maghiar (din păcate, Bucureștiul nu a știut/putut să dezvolte un model de relaționare care să fie văzut drept paradigmatic în plan regional), pentru a evidenția și mai clar conceptul centurii de castitate.

România dezvoltă politici interne și externe în conformitate cu interesele naționale și ale aliaților definite în legislația națională și în acordurile internaționale care definesc obligațiile noastre externe (prioritar față de UE, NATO, OSCE, ONU). În ultima perioadă, turbulențele geopolitice manifestate în plan regional și global împiedică tot mai clar atât derularea unor politici coerente, cât și îndeplinirea obligațiilor externe în totalitatea lor. Principalele turbulențe geopolitice cu efect asupra liniștii (construcției) interne sunt: trendurile populiste și naționaliste din Europa; mirajul politicii iliberale (pseudo-democratice, a-democratice), promovată de țări din Europa de Sud-Est (se invocă în acest sens prioritar țări precum Ungaria sau Polonia); oboseala geopolitică a ideii europene și minarea construcției europene, din interior și exterior; tendințele de reconfigurare a unei noi ordini globale, manifestate pregnant în regiune; tendința marilor actori de rezolvare prin forță a situațiilor conflictuale, eludând etapele intermediare de dialog și negociere, construirea de noi alianțe strategice, atipice/netradiționale, în regiune; înlocuirea forței dreptului cu dreptul forței în sistemul juridic regional și internațional etc.

Se construiește astfel o nouă paradigmă geopolitică, una care poate avea efecte devastatoare în special asupra țărilor mici. Noua paradigmă conține paraziți care afectează liniștea internă, stabilitatea și securitatea națională a țărilor aflate încă în afara loviturilor directe, precum România. În unele din țările vecine, prioritar Ucraina (țară aflată în conflict direct, pe teritoriul căreia are loc un război hibrid), Ungaria (țară care promovează insistent conceptul politicii iliberale, care o apropie ideologic mai mult de Moscova decât de Bruxelles) și R. Moldova (țară în care interesele geopolitice ale Moscovei generează acțiuni ideologice catastrofice în plan intern), turbulențele geopolitice de mai sus par a produce un efect concentric (deliberat sau accidental) asupra României. Românii din jurul României produc astfel o centură de castitate, care protejează puritatea politicilor interne și externe proprii ale Bucureștiului, împotriva riscului de import de impuritate din regiune. Comunitățile istorice din jurul României nu sunt doar o centură de siguranță, care apără și protejează România din punct de vedere securitar, ci și una de castitate, care apără și protejează puritatea politicilor ei.

Devine acum evident cum funcționează așa-zisul model maghiar în privința centurii de castitateridicată de românii din jurul României spre a proteja Bucureștiul: prin politicile deschise, democratice, civilizate, tolerante promovate de comunitățile istorice românești din țările vecine, se creează un zid protector (altul decât zidul de cărămidă proiectat de președintele american spre a fi construit la granița cu Mexicul, altul decât tragicele garduri sovietice de sârmă ghimpată, altul decât gardurile de sârmă ghimpată pe care unii dintre vecinii noștri le au în vedere spre a împiedica fluxurile de imigranți sirieni etc), care poate feri România de efectul în cascadă al acestor turbulențe geopolitice.

În egală măsură, logica de protecție a castității este una de tip reciproc. România trebuie să funcționeze ca o autentică centură de castitate pentru comunitățile sale istorice din vecinătatea țării. Dacă Bucureștiul a obosit și nu mai poate susține imperativele constituționale de sprijinire a românilor din vecinătate (potrivit art. 7 al Constituției României, Art. 7 – Românii din străinătate, Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt), atunci acesta nu mai poate funcționa ca centură de castitate pentru co-naționalii săi din afara frontierelor țării.

Obligațiile morale ale comunităților românești și cele constituționale (și deopotrivă morale) ale Statului Român sunt obligații în oglindă, ele asigură protecție reciprocă împotriva tuturor intemperiilor geopolitice externe.

Fără un sprijin consecvent din partea Statului Român, asumat constituțional prin art. 7, comunitățile românești nu pot asigura protecția bunei funcționări a politicilor interne și externe ale României, întrucât nu le pot feri pe acestea de turbulențele din exterior, iar fără sprijinul și protecția comunităților românești Bucureștiul nu poate miza exclusiv pe resursa internă pentru derularea de politici credibile și de anvergură.

Când unul din cei doi actori ai acestei relații organice și geopolitice nu își îndeplinește rolul atribuit în relație, centura de castitate se transformă în curea de transmisie, respectiv prin comunitățile românești s-ar transmite spre România impuritățile și paraziții ideologici ai lumii moderne (naționalisme, populisme, tensiuni inter-etnice, politici și practici iliberale, slăbiciuni obiective ale democrației, autoritarisme, provocări inter-etnice, agresiuni, xenofobii, șovinisme etc.), iar din România s-ar putea transmite către țările vecine, prin intermediul comunităților noastre istorice, impurități și paraziți similari.

                                      x                 x                  x

În general, abordările analitice privind rolul geopolitic pe care îl au comunitățile istorice românești pentru securitatea și stabilitatea României (deopotrivă pentru cea regională) lipsesc. Accentul se pune pe dimensiunea ideologică tradițională (menținerea și dezvoltarea identității naționale), în detrimentul evaluărilor de tip geopolitic.

Prin asigurarea unui rol, descris mai sus, de centură de castitate, românii din jurul României contează geopolitic pentru București. Ei controlează, filtrează importul de turbulențe geopolitice, nepermițând puseelor naționaliste și xenofobe să atingă România și să altereze capacitatea acestei țări de a exporta liniște, certitudini și europenitate în jur.

Responsabilitatea morală a acestor comunități este legată de conduita exemplară față de excesele altora. Unele dintre țările vecine României nu au o istorie statală de lungă tradiție, ca atare nu au (pe deplin) nici exercițiul și obișnuința măsurii, răbdării și echilibrului, hrănindu-se exclusiv din iluzia că tot ceea ce se iese din logica istoriografiei și ideologiei proprii șubrezește construcția statală proprie. În astfel de state, existența unei comunități istorice românești este (sau trebuie să fie) o binecuvântare. Aceste comunități au certitudinea și liniștea de a fi autohtone timp de câteva milenii și pot da consistență și valoare, prin forța vechimii și continuității, chiar proiectelor statale ale acestor țări. Aceste comunități au experiența istorică a legăturilor lor organice cu Europa și cu valorile ei, aceste comunități pot importa, în țările lor de proveniență (adopție), europenitate și modernitate. În R. Moldova și Ucraina, țări care aspiră la aderarea la construcția europeană, existența comunităților istorice românești trebuie valorificată la maximum de către autoritățile statale respective, în interesul parcursului european al acestora și al echilibrului și stabilității interne proprii. Ele asigură cordonul ombilical care leagă țările lor de Europa și de valorile autentice ale Europei. Ele asigură garanția unui parcurs european fără sincope al țărilor lor, ele asigură filtrul necesar epurării proiectului european al țărilor lor de impurități nespecifice și iluzorii (precum aderarea țărilor respective la proiectul geopolitic alternativ euro-asiatic).

Dacă vreți, comunitățile istorice din jurul României sunt, din această perspectivă, o centură de siguranță a proiectului european al țărilor lor (în special Ucraina și R. Moldova), precum și o centură de castitate a proiectului european în aceste țări. Românii din țările vecine României apără, protejează și facilitează parcursul european al acestor țări, dau legitimitate acestui proiect european, dau plus-valoare acestui proiect, dau garanția corectitudinii proiectului european și constituie un motor geopolitic de supremație a vectorului european în competiția acestuia, vizibilă sau nu, cu proiecte geopolitice alternative (proiectul euro-asiatic, refacerea spațiului de influență post-sovietic etc.).

În terminologia geopolitică, efortul structural al unui stat pentru sprijinirea, consolidarea, chiar promovarea identității minorităților etnice de pe teritoriul său este numit fidelizare. Statele își fidelizează minoritățile etnice rezolvând nevoile acestora (intelectuale, comunitare, economice, culturale, logistice, ideologice etc.), sprijinind comunitățile și creând acestora un cadru optim și confortabil (cu notabila nuanță a eliminării oricărui risc privind fidelizarea excesivă prin discriminarea pozitivă a minorităților în raport cu minoritatea, situație despre care experții spun că a atins cote alarmante în județele Harghita și Covasna). Fără fidelizarea minorităților etnice, statele din această regiune pot deveni oricând teatre de război. Exemplul Novorossia (tentativele de creare a unei formațiuni statale rusești mitice / ficționale pe teritoriul Ucrainei, în raioanele din estul acestei țări, prin invocarea, ca pretext, a unor măsuri anti-rusești ale decidenților de la Kiev) poate fi edificator, deși cauzele primare ale acestui fenomen transcend relațiilor inter-etnice (mai degrabă Novorossia reprezintă pretextul ideologic al implementării unui proiect rusesc de expansiune teritorială).

În fine, pentru că aceste comunități reprezintă centuri de castitate ale proiectului european al țărilor lor de proveniență, și aici funcționează (ca și în relația dintre comunitățile istorice românești și România) logica reciprocității: țările de proveniență (adopție) au obligația de a menține, consolida și promova identitatea comunității etnice românești în calitate de comunitate etnică și culturală europeană, depozitară a unor valori europene către care chiar țările respective tind. Fără acest sprijin acordat identității comunităților istorice românești, fără conștientizarea acestei paradigme, proiectul european al țărilor respective nu va fi niciodată atins. Nu va fi niciodată legitim. Nu va fi niciodată credibil.

Dacă actualele cercuri geopolitice evolutive sunt de tip negativ (nu privilegiază coeziuni regionale, nu favorizează dialogul inter-statal, potențează tensiuni și tulburări, chiar conflicte și cataclisme), rolul geopolitic pozitiv al românilor din jurul României este să găsească evadări din cercul strâmt și tragic al geopoliticii. Împreună deopotrivă cu România și țările de proveniență (adopție). Cine vrea să iasă singur din încercuirea geopolitică actuală este un romantic fără suport. Evadarea din cercul geopolitic nu este posibilă decât prin coeziuni, prin dialog, prin răbdare, prin evitarea exceselor, prin evitarea puseelor naționaliste, prin echipă. Deocamdată, ceea ce leagă toate țările din vecinătatea României este proiectul european. Menținerea și consolidarea acestuia, protejarea acestuia de pusee, excese și tulburări geopolitice catastrofice reprezintă evadarea reală din tirania noii paradigme geopolitice turbulente.

Iar drumul spre Europa al unora din țările vecine României trece prin casele și cimitirele românilor. Drumul spre Europa al acestora este pavat cu (de către) comunitățile românești din aceste țări. Fără grija acordată de statele din jurul României comunităților noastre românești, care sunt comunități europene, proiectul european al țărilor respective nu va fi niciodată atins. Nu va fi niciodată legitim. Nu va fi niciodată credibil.

România are și ea un rol major (aș spune decisiv) în dialogul cu aceste state. Dacă nu este capabilă să capabilă către aceste țări mesaje-țintă clare, consecvente, credibile privind sprijinirea comună și reciprocă a comunităților etnice, înseamnă că își ratează  rolul de a construi evadarea comună din cerc. Dacă nu are politici interne coerente, pozitive, de tip tradițional/liberal (nu în sens politic, ci ideologic, conform dihotomiei liberal-iliberal), loiale valorilor europene și angajamentelor asumate pe plan extern, va rata din nou rolul de a construi evadarea comună din cerc. Din perspectiva mea de interpretare, pe care mi-a asum integral, acțiunile Bucureștiului de sprijinire a comunităților românești din țările vecine prin intermediul dialogului direct cu autoritățile omologe din aceste țări nu mă conving: avem – în general – capacități reduse de a exploata acest instrument (dialogul interstatal), vectori slabi de dialog, ne lipsesc viziunea, coerența, tactul, mecanisme eficiente de exploatare a resursei umane calificate, câteodată lipsește chiar interesul real al reprezentanților noștri de a atinge sau rezolva teme fierbinți. În fine, nu (mai) avem o politică internă care să ne facă credibili în plan extern, o politică internă care să genereze o politică externă solidă (a se vedea aici celebrul aforism atribuit lui Nicolae Titulescu).

Am demonstrat anterior, în dese rânduri, că marile “turbulențe” geopolitice din ultima perioadă (Siria, Crimeea, Donbasul, Israelul, Iranul, Orientul Mijlociu etc.) reprezintă în fapt expresii ale tentativelor marilor actori de revizuire a actualei paradigme geopolitice globale. O politică externă a Bucureștiului incoerentă și sincopată, deloc pro-activă (explicată parțial prin incoerența și slăbiciunile celei interne), a făcut din România în ultimii ani o țară fără viziune, fără impact (major), fără inițiative geopolitice eficiente, fără credibilitate în plan extern. În noua ordine globală/mondială nu va fi loc pentru țările mici sau fără viziune. Lumea începe să respire altfel d.p.d.v. geopolitic, iar Bucureștiul este departe de a juca o carte geopolitică proprie – fără proiect de țară, fără viziune externă, cu gâlceve permanente între împărații goi de acasă, cu “tigri” (de dezvoltare economică) inventați și cu Centenar eminamente ratat.

În Anul Centenar, devine imperativă adoptarea unui Proiect de țară pentru România, care să confere viziune, anvergură și impact viitorului acestei Țări, un Proiect de țară decis de români, inclusiv de românii din jurul României, care să definească liniile strategice ale dezvoltării României, inclusiv în domeniile: consolidarea legăturilor cu românii din jurul României; sprijinirea integrării europene a țărilor din regiune; lansarea dezbaterii instituționale privind viitorul relațiilor dintre România și R. Moldova; asigurarea reciprocă a drepturilor minorităților etnice în regiune; consolidarea coeziunii interne, încrederii și eticii colective etc. Fără un proiect de țară de acest gen, este greu de imaginat o supraviețuire onorabilă a României în viitoarea paradigmă geopolitică.

În toată această perspectivă geopolitică, avem un triunghi geopolitic echilateral care trebuie să rămână stabil: România (țara istorică a comunităților românești) – comunitățile istorice românești din jurul României (la care se adaugă minoritățile etnice de pe teritoriul României) – țările de proveniență (adopție). Când triunghiul tinde să devină isoscel, pe oricare din laturile sale, evadarea comună nu va da roade. Evitarea naufragiului geopolitic comun este posibilă doar dacă triunghiul de mai sus este atent și viu.

*Alocuțiune prezentată la lucrările Universității de Vară pentru românii de pretutindeni de la Izvoru Mureșului, ediția a XVI-a, 1-7 iulie 2018, Izvoru Mureșului, România. Alocoțiunea poate fi citită integral și pe portalul Asociației Casa Mării Negre.

Dr. Dorin POPESCU

Președintele Asociației Casa Mării Negre  / Black Sea House Constanța

 

sursa: Bucpress

Citeşte mai departe ...

Românii sunt alături de frații din provinciile istorice românești, nordul Bucovinei, Herța, nordul Basarabiei, și sprijină nevoia acestora de carte românească. Iniţiativa Asociaţiei „Eudava” de a strânge volume pentru românii din afara graniţelor a arătat că românii nu sunt nepăsători, dimpotrivă, chiar foarte implicați. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât coletele au venit însoţite de scrisori cu mesaje emoţionante.

Scrisoarea a venit odată cu un colet de cărţi de la biblioteca din Murighiol, județul Tulcea, și a fost scrisă de voluntarii acestei instituții. Mesajul este unul venit din suflet, de la iubitor de carte la iubitor de carte, şi este adresat românilor din comunităţile istorice. Reprezentanţii Asociaţiei „Eudava” spun că, în urma campaniei de strângere de carte, au înţeles că românii au o mare capacitate de mobilizare și de implicare.

„Au trecut mai mult două luni de când am lansat campania  și continuăm să primim săptămânal colete din întreaga țară. Cu surpindere și bucurie am constatat că ultimele pachete conțin desene realizate de copii și scrisori cu mesaje adresate semenilor din afara granițelor țării. Avem încă o dovadă clară de  solidaritate față de frații români pe care istoria a încercat să îi îndepărteze de noi”, a declarat Alin Roateș, președintele Asociației „Eudava”

Campania organizată de  Eudava -  „O carte pentru un frate” - este o etapă premergătoare  evenimentului din 31 august,  „Ziua Limbii Române în Anul Centenarului Marii Uniri”. Cu acest prilej, la Drobeta Turnu Severin, sunt așteptați români din provinciile istorice, cărora le sunt destinate cărțile strânse în această campanie. Prin mesajele trimise de copii către românii din afara granițelor țării se creează o punte de legătură și se transmite un mesaj de suflet menit să întărească relațiile între Patria-Mamă și aceștia.

Citeşte mai departe ...

   Sfârșitul lunii iulie a adus în Mehedinți, la Eșelnița, una din cele mai importante întâlniri internaționale pentru educație, ce a avut ca partener Asociația „Cordelia”, din Drobeta Turnu Severin. Începută la Timișoara, în 21 iulie, Întâlnirea Internațională a LIEN d'Education Nouvelle „Educație-Ecologie, o întâlnire șoc!”, ediția a VI-a, a continuat pe Clisura Dunării, până în 27 iulie, într-un peisaj de vis, cu un potențial turistic și economic care abia acum începe să fie descoperit.

   Cei peste 30 de participanți, din țări diferite, au avut astfel ocazia de a interacționa cu comunitatea locală și, de asemenea, au participat la diferite activități de ecologizare și conștientizare cu privire la bogățiile unei asemenea zone. „Dunărea în 50 de ani” a fost titlul unuia din cele mai importante și atractive workshopuri ce au avut loc la Timișoara, în prima parte a întâlnirii, și a cărui continuare firească a avut loc pe malul Dunării, la Eșelnița, unde, în cadrul comunității și cu implicarea școlii din localitate, au fost puse în practică ideile creative dezbătute anterior. Ca rezultate imediate ale acestei întâlniri menționăm colaborarea Școlii Eșelnița cu o școală din Belgia pentru implementarea de metode noi în educație și implicarea elevilor școlii în contruirea de canoe, sub îndrumarea unui profesor.

   Unul din principiile pe care se bazează educația nouă sună astfel: „Suntem pe terenul experimentării bucuriei de a împărtăși cunoașterea, făcând abstracție de competitivitate și de eliminarea celuilalt - un principiu simplu, dar care, odată asimilat și integrat, poate duce la o schimbare de paradigmă în educație.

Citeşte mai departe ...

Cel mai important succes din cariera Larisei Nițu a venit, în seara de 3 august, la Campionatul European de juniori pentru lupte. O seară de vis în care severineanca a reușit performanța de a obține medalia de bronz în capitala Italiei.

nitu

Ceea ce era o ipoteză plauzibilă a devenit o realitate plină de culori care dă viață unui viitor mai mult decât încrezător pentru Larisa Nițu. Luptătoarea care își anunțase intrarea în scena marilor sportivi europeni odată cu medaliile de aur cucerite la Campionatele Internaționale ale Turciei și apoi ale României a confirmat pe deplin la Campionatul European pentru juniori de la Roma. Severineanca impunătoare cu talia sa de 179 de centimetri a luptat pe saltea cu o armonie și dezinvoltură precum notele unei arii din opera lui Andrea Bocelli, învingând-o în meciul decisiv pe Kamila Kulwicka, din Polonia, cu 3-2.

 

Medalia pentru mine reprezintă un vis pe care mi-l l-am dorit din totdeauna, iar, în același timp, mi-a dat încredere și motivare că se poate și la Mondiale de la sfârșitul lunii, în Slovacia. Am simțit multe emotii și totodată nu conștientizam când mi se afișeașă steagul pe monitor, eram într-o stare de șoc, cu mii de gânduri frumoase și multă fericire”, a mărturisit sportiva în vârstă de 19 ani.

 

Pentru secția severineană pregătită de antrenorul emerit Marin Dobrescu este o medalie așteptată de aproape un jumătate de deceniu. Ultima care revenea la Severin cu o medalie, dar de argint, de la campionatul European de juniori era Suzana Șeicariu, în 2014.

 

Larisa avea mare nevoie de acest rezultat. Medalia a venit la fix. În fiecare an, se clasa pe locul 5 sau 7. De precizat că Nițu mai are un an de juniorat, iar în 2019 poate lua chiar aurul. Ne-am făcut datoria în acest an. În luna mai, Roxana Capezan luase și ea bronzul la Europenele de cadeți și va fi singura luptătoare care reprezintă România la Jocurile Olimpice pentru Tineret, care vor avea loc în luna octombrie, de la Buenos Aires”, a declarat antrenorul emerit Marin Dobrescu de la CSM Drobeta.

 

La Europenele de la Roma, lotul feminin al României a fost alcătuit doar din 3 sportive și au fost cucerite două medalii de bronz. Pe lângă Larisa Nițu (CSM Drobeta Turnu Severin),  Andreea Beatrice Ana (53 kg) de la CSA Steaua București a completat zestrea medaliilor. Cea de-a treia sportivă a fost Ștefania Priceputu, campioană europeană anul trecut, care s-a clasat doar pe locul al V-lea.

Citeşte mai departe ...

Sub numele „O carte pentru un frate”, Asociația Cultural-Civică pentru Educație „Eudava”, din Drobeta Turnu Severin, desfăşoară o campanie de strângere de carte pentru românii din provinciile istorice. Volumele vor fi donate românilor din Ucraina și din Republica Moldova. Campania se va încheia în 31 august, de Ziua Limbii Române.

Potrivit Informația de Mehedinți, studenții aflați în practică la IPJ Mehedinți  au răspuns campaniei inițiate și au venit să doneze cărți pentru românii din regiunea Cernăuți, Ucraina.

„Împreună cu tutorele meu, subcomisarul Marinescu Cristian, ne-am mobilizat în vederea donării de carte în cadrul campaniei inițiate de Eudava, pentru a susține comunitățile românești din nordul Bucovinei, Herța și nordul Basarabiei. Menționez că, pe lângă activitățile specifice desfășurate în cadrul stagiului de practică pentru formare profesională, desfășurăm activități culturale, civice și cu rol educativ”, a declarat Pașolea Ionuț, student al Academiei Române de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, aflat în practică la IPJ Mehedinți.

„Campania de strângere de carte pentru românii din provinciile istorice a început la sfârşitul lunii mai şi va continua până în 31  august, când sărbătorim Ziua Limbii Române. A devenit o tradiţie pentru noi să susţinem, an de an, nevoia de carte în limba română a fraţilor noştri din Basarabia, iar anul acesta ne-am îndreptat atenţia şi asupra celor din nordul Bucovinei, regiunea Cernăuţi. Săptămănal, primit cărţi din judeţ şi din ţară, iar acesta este un semn că acţiunea noastră are ecou”, a declarat Alin Roateş, preşedintele Asociației „Eudava”.

Campanie a fost iniţiată pentru ca românii din comunitățile istorice să descopere literatura în limba română, în condițiile în care, timp de decenii, aceste cărți le-au fost interzise.

 

BucPress

Citeşte mai departe ...

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat modificările aduse Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni prin care Diaspora va avea dreptul de a studia în limba română în străinătate şi ţările de reşedinţă, la toate nivelurile şi formele de învăţământ, informează Preşedinţia.

Modificările aduse Legii 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, au ca scop „păstrarea, afirmarea şi promovarea identităţii etnice, culturale şi religioase ale românilor din afara ţării”, se arată în expunerea de motive a actului normativ promulgat luni de şeful statului, potrivit InfoPrut.

Legea este modificată astfel încât românii nu doar vor studia la şcoală limba română, ci vor avea dreptul „de a studia în limba română în România, în străinătate şi în ţările de reşedinţă, la toate nivelurile şi formele de învăţământ”, după noile modificări ale Art. 5, alin (1) din Legea 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

Noile prevederi ale Legii promulgate de Iohannis se aplică persoanelor „aparţinând minorităţilor naţionale, minorităţilor lingvistice sau grupurilor etnice autohtone române sau care aparţin filonului cultural şi etnic românesc, existente în statele din vecinătatea României şi alte state, care îşi asumă identitatea etnică, lingvistică şi culturală română faţă de autorităţile române, indiferent de etnonimul folosit”, dar şi „ etnicii care se recunosc de origine română, aflaţi în afara graniţelor ţării, înregistraţi ca altă minoritate în statul de reşedinţă, care îşi asumă, prin autoidentificare, apartenenţa la spaţiul cultural şi identitar românesc”, scrie InfoPrut, citând președinția.

Legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni va permite:

– posibilitatea accesării de fonduri europene de catre MpRP;

– posibilitatea ca autoritățile locale să acorde diferite ajutoare;

– detașarea personalului MRP în Serviciul Exterior al Ministerului Afacerilor Externe sub forma atașaților diplomatici pentru comunitățile românești din străinătate;

– acordarea de burse de studiu în vederea aprofundării cunoștințelor de limba română și pentru afirmarea identității;

– înființarea Agenției pentru Cercetare, Strategie și Sprijin pentru Diaspora, având rol de sinteză și analiză cu privire la domeniul protecției drepturilor diasporei. Aceasta se va ocupa cu elaborarea de pachete de informații și campanii de diseminare de informații pentru tematici de interes în rândul românilor aflați în afara granițelor precum: oportunitățile de accesare a finanțărilor nerambursabile din fondurile naționale și europene, identificarea și explicarea în detaliu a facilităților  fiscale pentru demararea de afaceri, investiții, prezentarea opțiunilor de formare profesională, educațională etc. existente în România.

 

sursa: BucPress

Citeşte mai departe ...

TV Privesc.EU Live

Parteneri

12659700 10208246691941340 2019297651 n

logo4

 

zorile bucovinei

 

Radio Cernauti

 

sigla BucPress

 

tae b1