Citeste si...

Alexandra Dediu

   Catedrala__DSC0269.jpg    

 

Duminică, 7 august, PS Episcop Nicodim va săvârşi Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală ,,Învierea Domnului" şi ,,Sf. M. Mc. Gheorghe" din Drobeta Turnu Severin.

 

      Evanghelia duminicii ne propune spre meditaţie alte două vindecări săvârşite de Mântuitorul Hristos, după ce, acum trei duminici ne-a fost prezentată vindecarea slugii sutaşului din Capernaum (Mt. 8, 5-13), acum două duminici vindecarea celor doi demonizaţi din Gadara (Mt. 8,28-34 şi 9,1), iar duminica trecută vindecarea slăbănogului din Capernaum (Mt. 9, 1-8). De data aceasta doi orbi, cerându-I cu credinţă izbăvire lui Iisus, au fost vindecaţi, iar unui mut, care avea şi demon, la insistenţele celor apropiaţi lui, Domnul i-a dezlegat graiul, şi acesta a putut vorbi.

 

 

Sursa: episcopiaseverinului.ro

icoana-maica-domnului-manastirea-nicula-590x800.jpg   

  Până pe 15 august, în Paraclisul Catedralei Episcopale din Dr.Tr.Severin se va săvârşi în fiecare seară după slujba vecerniei, slujba Paraclisului Maicii Domnului, care va lua locul obişnuitului Acatist până la sfârşitul postului. Credincioşii se pot închina, cu acest prilej, icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, copie după cea de la Mănăstirea Nicula.

 

Paraclisul (din greacă Paraklesis, în trad. "pentru a chema") este o slujbă de rugăciune specifică pentru cei vii (spre deosebire de parastas, care este o slujbă pentru cei decedați). Cel mai adesea, această rugăciune este adresată Maicii Domnului, dar poate fi folosită pentru a cere mijlocirea oricărui alt sfânt. Trăsătura distinctivă a paraclisului este includerea unui canon de rugăciune către sfântul a cărui mijlocire este cerută. Paraclisul poate fi slujit de sine-stătător sau, într-o formă ușor scurtată, împreună cu Vecernia.

 

În postul Sfintei Marii (1-14 august), se slujește un paraclis în fiecare seară, cu excepția serilor de sâmbătă și a celor de dinaintea sărbătorilor: Schimbarea la Față (5 august) și Adormirea Maicii Domnului (14 august).

 

Paraclisul din Postul Sfintei Marii conține, alternativ, Canonul mic de rugăciune către Maica Domnului (compus de Theosterictus Călugărul în secolul al IX-lea) și Canonul mare de rugăciune către Maica Domnului (compus de Împăratul Teodor I Ducas Lascaris în secolul al XIII-lea).

 

 

Sursa: episcopiaseverinului.ro

  a1_640x426.jpg     

     

        Luni, 25 iulie,2016 a debutat a VII-a ediție a Școlii de Vară în organizarea Muzeului Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin. Și anul acesta instituția de cultură a lansat invitație copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani, să participe timp de două săptămâni la toate atelierele de lucru și programele de divertisment. În deschiderea manifestării găzduită de parcul Muzeului de Artă, managerul instituției, Doinița Mariana Chircu le-a adresat un cuvânt de bun-venit tuturor copiilor care au ales să-și petreacă o parte a timpului liber din vacanța de vară, alături de muzeografi și de toți cei implicați în buna desfășurare a evenimentelor pregătite cu multă atenție pentru fiecare zi.

 

   Prima zi a fost dedicată ATELIERULUI DE ARTĂ PLASTICĂ, în organizarea Secției de Artă condusă de Enescu Chirilă, copiii având la dispoziție acuarele și planșe de desen cu reprezentări ale păsărilor şi animalelor ocrotite prin lege şi aflate pe cale de dispariţie. Momentul a fost presărat cu pauze active în care cântecul, dansul şi jocurile copilăriei au creat ambientul propice pentru o zi perfectă de vacanţă. Nu au lipsit nici personajele din desene animate şi din poveşti, iar la final fiecare copil şi-a aşteptat rândul pentru o pictură pe faţă. Marţi, 26 iulie, copiii sunt aşteptaţi la „POVESTEA PIETREI”, un alt atelier încărcat de surprize.

 

 

Alexandra Dediu

    DSC_0016_640x428.jpg  Îngrijorarea locuitorilor municipiului Drobeta Turnu Severin cu privire la încălzirea locuinţelor este din ce în ce mai mare. Cum Termocentrala Halânga a devenit deja amintire, oamenii iau în calcul şi varianta bazată pe gaz pentru asigurarea confortului termic.

În acest context, având în vedere creşterea solicitărilor de racordare la reţea, directorul italian al societăţii furnizoare de gaz din Mehedinţi, a subliniat  în cadrul unei întâlniri cu primarul Marius Screciu, că are în vedere investiţii pentru extinderea reţelei de gaze a oraşului, inclusiv asigurarea gazului pentru noua centrală termică pe care municipalitatea o are în lucru.

Dacă aceste intenţii vor fi transpuse şi în practică, rămâne de văzut. Oricum, primarul Marius Screciu a dat asigurări ferme în ultimele săptămâni cu privire la asigurarea confortului termic în locuinţele severinenilor şi în instituţiile publice, odată cu instalarea sezonului rece.

      Radu_Beligan-q-magazine_-_Copy.jpg  Maestrul scenei teatrale romanesti, Radu Beligan, si-a luat ramas bun de la noi toti, intr-o zi de miercuri 20 iulie, 2016. A plecat senin si discret, asa cum a fost intreaga viata, dar a lasat in urma sa imaginea de nesters a omului daruit crezului si profesiei, pana in ultim clipa. A rasfatat publicul romanesc cu fiecare apartie a sa pe scena, in film sau la televiziune vreme de aproape 80 de ani, timp in care a ars ca o flacara a credintei intr-un ideal pe care l-a tansformat in realitate.

 

   Atat de mult si-a iubit profesia incat nu a parasit teatrul niciodata, motiv pentru care celebra Carte a Recordurilor l-a declarat cel mai longeviv actor aflat in activitate pe scena de teatru. A fost intruchiparea desavarsita a actorului, a omului de teatru daruit cu talent, intelepciune, credinta, finete, dragoste pentru semeni, moralitate si caracter de exceptie.

Odata cu disparitia sa, dispare parfumul unei epoci a teatrului romanesc, aceea a marilor romantici, reprezentata o generatie de actori unici prin rolurile celebre pe care le-au interpretat cu o daruire neconditionata. Chiar daca fizic nu mai este printer noi, Maestrul Radu Beligan va trai vesnic in constiinta fiecarui roman prin intreaga sa opera si prin exemplul de vietuire.

 

Radu Beligan s-a nascut pe 14 decembrie 1918, in satul Galbeni din judetul Bacau.

Sicriul cu trupul neinsufletit al actorului Maestrului va fi depus in foaierul Salii Mari a Teatrului National "I.L. Caragiale" din Bucuresti sambata, intre orele 10:00 si 13:00, iar inmormantarea va avea loc in aceeasi zi la Cimitirul Bellu, a anuntat miercuri Uniunea Teatrala din Romania - UNITER.

 baia_de_arama_640x424_-_Copy.jpg     Duminică, 17 iulie, Mănăstirea de la Baia de Aramă şi-a prăznuit cel de-al doilea hram, ,,Sfânta Mare Muceniţă Marina”.Cu acest prilej Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei a săvârşit aici Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie arhierească, înconjurat de un sobor de preoti şi diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de către membrii grupului psaltic “Sfantul Mare Mucenic Gheorghe” al Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu Severin.

 

La finalul Sfintei Liturghii Preasfințitul Părinte Nicodim le-a vorbit credincioșilor prezenți despre credința sutașului din pericopa Evanghelică citită la Sfanta Liturghie și despre credința statornică a Sfintei Mucenițe Marina care la vârsta de numai 15 ani l-a mărturisit pe Hristos primind pentru Acesta moarte mucenicească. La final a ținut să mulțumească tuturor credincioșilor prezenți și tuturor acelora care sunt alături de Sfânta Mănastire și sprijină lucrările de restaurare ce se află în derulare la Biserica și pictura Sfintei Mănăstiri.

La rândul său părintele preotoiereu Vasile Ganțu a ținut să mulțumească Preasfințitului Nicodim pentru purtarea de grijă pe care o are pentru locuitorii acestei zone a județului Mehedinți și pentru ca poartă în rugăciunile sale pe toti binefăcătorii acestei Sfinte Mănăstiri slujind la această vatră monahală de câteva ori pe an.

 

Ridicată într-un singur an, în zorii veacului al XVIII-lea, mănăstirea Baia de Aramă a devenit în scurt timp o adevărată vatră de credinţă şi bastion al Ortodoxiei pe plaiuri mehedinţene. Astăzi se înscrie pe lista monumentelor istorice. Despre naşterea acestui loc sfânt şi binecuvântat glăsuieşte vechea pisanie din pronaos: "Cu vrerea Tatălui şi cu îndemnarea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh au făcut această sf(ân)tă biserică dumnealui jupânul Cornea Brăiloiul Ban, dimpreună cu dumnealui jupânul Milco Băiaşul, nepot de frate, Pozanu Căpitanul, cu toată cheltuiala dumnealor şi fiind igumen Kir Vasile Arhimandrit, în zilele prealuminatului creştin domn Io Constantin Basarab voievod. Începutu-s-au a se zidi această sf(ân)tă biserică la maiu 22, leat 7202 şi au săvârşit cu toată podoaba ei la maiu, 7, 7211 (1703). Eu mână păcătoasă, pictorul bisericii Neagoe şi Partenie Ieromonah de la Tismana".

 

Mănăstirea şi-a început activitatea încă din anul 1703, fiind ctitorită de Sf. Domnitor Constantin Brâncoveanu alături de Banul Cornea Brăiloiu şi Milco Băieşul la poalele Cornetului cum reiese din pisanie.

Mănăstirea sau Schitul Baia de Aramă (apare în documentele vremii sub ambele titulaturi) a dăinuit până la secularizarea din 1863, atunci când, prin hotărâre domnească, a fost transformată în biserică de mir. Prin hotărârea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Olteniei din 29 ianuarie 2008, mănăstirea a fost reactivată ca aşezământ monahal de maici, sub jurisdicţia Episcopiei Severinului şi Strehaiei, urmând a funcţiona în cadrul Protoieriei Baia de Aramă.

 

Întrucât locuitorii din zonă au avut dintotdeauna o evlavie deosebită la Sf. Muceniţă Marina, ierarhul locului a rânduit ca mănăstirea de la Baia de Aramă să se bucurie şi de oblăduirea duhovnicească a sfintei. Sfânta Marina, originară din Antiohia Pisidiei, era unica fiică a preotului păgân Edisie. După ce i-a murit mama, tatal său a încredințat-o unei femei. La varsta de 12 ani, Marina a învățat credința în Hristos de la creștinii din localitatea natală. Inima ei tânără s-a înflăcărat de dragostea pentru Hristos și a luat hotărârea de a rămâne fecioară și de a-și închina toată viața lui Hristos Domnul, cu dorința de a muri ca muceniță a Lui, primind botezul sângelui. Sfânta Marina și-a petrecut astfel viața în rugăciune până la cincisprezece ani, când a fost pârâtă dregătorului cetății. Acesta a arestat-o și, văzând cât e de frumoasă, a cerut-o de soție. Ea nu a acceptat și atunci a supus-o la chinuri. Însă pentru credința ei, trupul i-a ramas nevătămat, prin harul Domnului. Sfânta Marina s-a rugat lui Hristos să primească botezul muceniciei, așa cum l-au primit mucenicii din veac. Atunci dregatorul a poruncit să i se taie capul și așa a trecut la cele veșnice Sfânta Mare Muceniță Marina. Pătimirile ei au fost relatate de către Teotim, un martor ocular care, potrivit Sinaxarului, "a privit la toate muncile ei și s-a învrednicit a fi văzator al acelor vedenii, care i s-au descoperit sfintei”.

 

 

Sursa: Episcopia Severinului și Strehaiei

Ungaria 3   

   Stabilindu-mă de mai mulți ani în Budapesta, mi-am creat un bun obicei de a merge anual să-mi potolesc dorul de România, poposind la una sau chiar două mănăstiri, unde să-mi pot încărca sufletul duhovnicește. Poate că ultimii zece ani din țara mea pe care i-am trăit în preajma unei mănăstiri au avut o influență deosebită asupra sufletului meu în care am strâns bucurie lăuntrică și multă încărcătură pozitivă. 

     Împărtășind adesea aceste trăiri cu membrii comunității de români și chiar cu preoții din Ungaria, mi-am dorit din ce în ce mai mult ca și acești oameni să se poată întări și mai mult în credința lor, așa cum mi s-a întâmplat și mie odată cu trecerea anilor. Așa mi-a încolțit ideea de a organiza pelerinaje la cât mai multe mănăstiri din România, iar propunerea mea a fost primită cu foarte multă bucurie și entuziasm atât de credincioși, cât și de preotul paroh al Parohiei Ortodoxe Române din Budapesta, care ne-a însoțit și ne-a sprijinit și financiar. 

    Primul pelerinaj l-am organizat anul trecut cu un grup de opt persoane care s-au arătat a fi dornice de a cunoaște mai bine credința neamului românesc, istoria lui și frumusețile plaiurilor din țara-mamă, așa că pe parcursul a cinci zile am vizitat zece mănăstiri din Banat, Caraș-Severin și Mehedinți. Experiența minunată din anul 2015 am reeditat-o anul acesta împreună cu aceleași opt persoane, cărora li s-au alăturat alte două.

     Am pornit împreună la drum în luna iunie cu aceeași dorință și dragoste în suflet pentru Dumnezeu și pentru pelerini, cu mai mult curaj și cu binecuvântarea Preasfințitului Siluan, Episcopul Românilor Ortodocși din Ungaria. De această dată am parcurs în nouă zile un traseu de 2550 km, ocazie cu care am poposit la mai multe mănăstiri, găsindu-ne răgaz și pentru a vizita o serie de obiective turistice de importanță istorică și culturală dar și cele mai pitorești drumuri cu chei, peșteri, defilee, lacuri naturale și de acumulare. Periplul nostru duhovnicesc a început într-o dimineață de 24 iunie când am pornit din Budapesta spre România cu dorul de a descoperi cât mai mult din spiritualitatea neamului nostru.

    Primul popas l-am făcut la Mănăstirea Sfântul Nectarie din Caraș-Severin, o mănăstire nouă, singura din provincie care adăpostește părticele din moaștele Sfântului Nectarie din Eghina(Grecia), am continuat apoi cu Mănăstirea Piatra Scrisă, un sfânt lăcaș destul de vechi construit în stânca muntelui, după care am vizitat stațiunea Băile Herculane, cu renumitele sale ape tămăduitoare cunoscute încă din vremea romanilor pentru proprietățile lor tămăduitoare. Ne-am continuat drumul spre municipiul Orșova din județul Mehedinți, având ocazia să descoperim și minunata Mănăstire Mraconia din spectaculosul Defileu al Dunării, în zona Cazanelor. Timp de două zile cât am fost găzduiți la Mănăstirea Sfânta Ana din Orșova, am avut ocazia să admirăm peisajul de poveste dar și să participăm, duminică, 25 iunie la Sfânta Liturghie oficiată de preotul paroh de aici împreună cu părintele Marius Maghiaru, însoțitorul și ghidul nostru spiritual pe tot parcursul acestui pelerinaj. 

     Am lăsat în urmă aceste plaiuri mirifice și oamenii lor atât de amabili pentru a porni către alte locuri sfințite de această dată de urmele voievozilor și ale sfinților români, către Tismana pe urmele Sântului Nicodim. În drum spre Valea Jiului spre Mănăstirea Lainici, întregul grup de pelerini a fost de acord că merită să rezervăm un timp și pentru a pătrunde în atmosfera aleasă a Casei Memoriale a lui Constantin Brâncuși din satul gorjan Hobița, pentru ca mai apoi, vizitând complexul de la Târgu-Jiu din parcul ce-i poartă numele, să înțelegem altfel lucrările monumentale de aici cioplite în piatră (Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Coloana Infinitului).

Și după toată această încărcătură sufletească pe urmele românilor noștri de poveste, cu emoție și bucurie aveam să mai punem o picătură de credință prin participarea la slujba miezonopticii alături de monahii Mănăstirii Lainici. Mănăstirile Crasna și Polovragi, apoi Cheile Oltețului, Peștera Polovragi cu frumusețile, istoricul și particularitățile ei, toate acestea deveneau preambulul unui alt tablou duhovnicesc conturat de stilul domnitorului nostru martir, Constantin Brâncoveanu, cel care avea să marcheze o epocă prin arhitectura bisericească promovată în cu trei secole în urmă, arhitectură descoperită și admirată și de noi în sfinte lăcașuri de închinare precum: Hurezi, Bistrița, Surpatele, Arnota, Govora și Mănăstirea dintr-un Lemn.

 

       Arnota, sfântă mănăstire construită de domnitorul Matei Basarab, loc în care este și înmormântat, ne-a oferit privilegiul de a participa la o aleasă slujbă a Vecerniei, moment pe care pelerinii l-au descris ca fiind unul aparte, în care au simțit prezența Duhului Sfânt și încărcătura duhovnicească, un loc ce ne-a găzduit desprins parcă de lume, de la a cărui altitudine simțeai mai aproape prezența lui Dumnezeu.

 

Despre trăiri emoționante și duhovnicești pot da mărturie cu referire la întâlnirea cu Arhimandritul Veniamin Micle de la mănăstirea Bistrița, pe care l-am cunoscut cu câțiva ani în urmă și pe care l-am regăsit în fața sfântului altar unde ne-a binecuvântat pe toți și ne-a citit rugăciuni. Sunt clipe unice despre care pelerinii au mărturisit că s-au simțit mai curățiți sufletește și mai puternici, având prijejul de a se putea închina și la moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul aflate aici, la Bistrița.

 

       De la Govora, unde aflam între altele și despre ,,Pravila de la Govora" , ce s-a tipărit aici, și pe care o vom găsi în original într-o altă mănăstire din România, străbatem mai departe orașul Râmnicu Vâlcea și ajungem pe Valea Oltului, la Cozia, cunoscută ctitorie a lui Mircea Cel Bătrân, mănăstire în care își duce somnul de veci. După Vecernie avem ocazia să ne plimbăm și să admirăm frumusețea stațiunii Căciulata dar și Valea Oltului, Castrul Roman, Barajul și una dintre cele mai frumoase și moderne baze de tratament deschisă în această primăvară.

Odată ce ne cazăm aici, la Cozia, pentru mine personal emoțiile încep să crească din ce în ce mai mult, la grija organizării următoarelor zile în care se prefigurează un drum mai sinuos cu locuri foarte frumoase, doar de mine străbătute cândva, se adaugă emoțiile revederii destinațiilor în care îmi petreceam cu familia, vacanțe și concedii de neuitat, înainte de a părăsi țara.

După slujba de dimineață aveam să părăsim cu greu și cu nostalgie Valea Oltului, asta nu înainte de a poposi pentru câteva clipe la Mănăstirea Turnu, despre care părintele Maghiaru își amintea că o vizitase în copilărie, și la  Mănăstirea Ostrov din mijlocul Oltului. Cu astfel de imagini în minte și mai cu seamă în suflet, trecem dealul pentru a ajunge la Curtea de Argeș. Aici mă cuprind din nou emoții de nestăpânit datorită reîntâlnirii cu aceste plaiuri în care am trăit în ultimii zece ani dinaintea plecării definitive din țară, în 1988. Aici aveam să mă bucur încă odată că visul de a putea organiza astfel de pelerinaje pentru membrii comunității de români din Budapesta se împlinise. Mulțumesc Bunului Dumnezeu și Măicuței Sfinte că mi-au ascultat rugăciunile!

 

      După ce vizităm mănăstirea și ne închinăm la moaștele Sfintei Filofteia ne îndreptăm spre Câmpulung, pentru a descoperi alte două mănăstiri din judetul Arges: Corbii de Piatră și Robaia. Ne întorcem pentru cazare și odihnă la Curtea de Argeș, iar eu savurez o splendidă revedere cu foștii colegi, după 28 de ani de absență, după care gândul îmi zboară din nou la următoarea zi pentru că urmează să parcurgem un traseu de munte unic și spectaculos dar și dificil pentru orice conducător-auto – Transfăgărășanul.

 

Odată cu ivirea zorilor ne pregătim de drum și după ce parcurgem o distanță considerabilă facem prima oprire într-o comună argeșeană construită de Antonescu, ce găzduiește o mănăstire nouă și un muzeu de custume populare și picturi inspirate din zona Argeșului și Muscelului, pe care le-am admirat, apreciat și fotografiat. Și din nou emoțiile au pus stăpânire pe sufletul meu, amintirile au început să iasă din nou la suprafață, așa că nu am rezistat să nu intru pentru câteva minute în școala în care am predat matematica timp de cinci ani, și unde aveam să aflu că actualul director, care mi-a fost elev, urmase și el tot facultatea de matematică.

Dar toate trec și rămân în urmă, întocmai ca și drumul pe care-l parcurgem, odată cu peisajul spectaculos care rămâne și el în urma noastră, întâlnim Cetatea Poenari, a lui Vlad Țepes, dar nimeni nu se încumetă să urce cele 1440 de trepte, așa că ne oprim și o admirăm de jos. Urcăm apoi un drum pe cât de periculos, pe atât de frumos, stânci și pe o parte și pe alta, curbe, serpentine. Cu Doamne Ajută! continuu în gând, îmi îndem pelerinii să privească și să fotografieze din mers pentru că nu putem opri, și ajungem la Barajul Vidraru. Aici facem un popas pentru admira și regretăm că nu putem urca la statuia electricității datorită unor probleme tehnice.

 

Urcăm și tot urcăm Munții Făgărașului într-un peisaj deosebit de frumos și iată-ne ajunși la Piscul Negru unde vizităm în mare grabă o mănăstire nouă, cu o pictură aparte, purtând hramul ,,Sfântul Ilie". În aceste locuri vremea este capricioasă și se schimbă extrem de repede încât norii și ceața pot acoperi pe nesimțite totul în jur. Noi avem însă șansa de a prinde vreme bună până la Bâlea Lac și reușim să facem și mici opriri pentru a admira și a fotografia cascadele care ne ies în cale. Odată ajunși la Bâlea-Lac avem prilejul să ne bucurăm de priveliștea desprinsă parcă dintr-un colt de rai, dar și biserica de gheață din zonă, care acum era de sticlă.

O ploaie rapidă de vară ne-a grăbit și ne-a făcut să ne continuăm drumul în coborâre spre Bâlea-Cascadă, dar din cauza ploii decidem să nu oprim, așa încât hotărâm că rămâne pentru ,,data viitoare"(sper sa fie! ). Încep să respir mai ușurată, îmi spun în gând Doamne și Măicuță îți mulțumesc că am trecut cu bine, dar ajutați-mă până la capăt!

 

Gândul îmi este în continuare la pelerinii mei dragi și mă rog în continuare să reziste și să aibă răbdare până la capăt. Era începutul drrumului de întoarcere spre casă și, având experiența anului precedent, știam că majoritatea își pierd răbdarea datorită oboselii acumulate, iar eu cu încăpățânare îmi doream să nu scap nimic din proiectul pe care nu l-am facut cunoscut de la început. Ajungem în comuna Cârțișoara și nu putem trece pe lângă casa lui Badea Cârțan, vestitul țăran român care a ajuns pe jos la Roma, ,,dacul desprins de pe Columna lui Traian". Suntem în județul Sibiu și găsim răgaz să trecem și pe la Mănăstirea Cârțișoara, o mănăstire nouă de maici, construită de un nepot a cunoscutului Duhovnic Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc, o mănăstire unde se simte că se păstrează cu mare strictețe regulile monahale, de către toți cei care-i trec pragul, dar se simte și puterea Duhului Sfânt.

 

      Ne îndreptăm apoi cu nerăbdare și spre mănăstirea unde au slujit și se găsesc mormintele unor mari ierarhi și duhovnici ardeleni, binecunoscuți de toți creștinii - Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus .

Am simțit putere duhovnicească în fiecare centimetru de pământ pe care-l călcam în fiecare particulă din aer, cu gândul la Părintele Arsenie Boca, ÎPS Antonie Plămădeală, ÎPS Nicolae Bălan și Arhim.Teofil Părăian și bineânțeles a Sfinților Brâncoveni. Aici ne-a fost prezentat foarte frumos muzeul de icoane și cărți vechi al mănăstirii, ca și biblioteca imensă a mănăstirii.   Dintre icoane de remarcat, singura icoană a Părintelui Arsenie Boca, iar dintre cărți ,,Pravila de la Govora" în original.

Ne îndreptăm spre ultima mănăstire unde vom fi cazați în ultima noapte a pelerinajului, noaptea a opta și simt că deja pelerinii mei sunt tot mai obosiți și mai nerăbdători, așa că îmi fac tot felul de planuri în gând. Doar o persoană mai tânără mă încurajază și se află pe acceași lungime de undă cu mine, amândouă simțim că și ultima zi a pelerinajului trebuie tratată cu seriozitate astfel încât să să mai vizităm mănăstirile din drum și încă o cetate, așa că la un moment dat chiar m-am gândit că nu le mai spun unde vom mai poposi, până nu ajungem acolo. Așa că am ajuns la Alba Iulia unde după o mică pauză ne-am îndreptat spre cetate, drum care a necesitat ceva effort, dar care a încântat pe toată lumea.

Nu după mult timp intrăm pe drumul lateral ce duce la mănăstirea Râmeți din județul Alba și simt că le-a făcut bine și au mai prins puteri pelerinii mei. Cât despre mine, nu mi-am pus o clipă problema că nu aș rezista, chiar nu simțeam oboseala, decât seara târziu.

Continuam drumul spre Cluj-Napoca și după ce trecem de Unirea îi spun șoferului să facă stânga și după 1 km oprim la poarta unei mănăstiri cu două bisericii și cu o curte plină de flori, o mănăstire pe care eu o vizitasem de mai multe ori și doream din suflet să o vadă și ceilalți. De acum, cu adevărat mi-am simțit sufletul ușurat.

 

Mulțumindu-i în gând lui Dumnezeu și Maicuței Sfinte că m-a ajutat să-mi îndeplinesc planul propus, am pornit spre mănăstirea mea de suflet - Mănăstirea Florești-Cluj, unde urma să ne odihnim în ultima noapte. Aici aveam să fim așteptați cu mare drag de Maica Stareță, Preot și de întreaga obște. În dimineața de 3 iulie, duminica, am pornit spre casă nu înainte de a opri și la Oradea pentru a sărbători încheierea pelerinajului, mai aveam de parcurs doar drumul până la Budapesta. Așa se încheia pelerinajul nostrum în România, cu bucurie și nădejde în faptele cele bune și bineplăcute lui Dumnezeu!

 

          După mesajele de mulțumire primite de la pelerini, imediat ce au ajuns acasă, dar și la despărțire, mi-am dat seama că pentru fiecare în parte, pelerinajul la cele 27 de mănăstiri și 5 obiective turistice, și-a atins scopul propus. Sunt convinsă că fiecare a simțit în suflet pacea, liniștea și bucuria pe care le oferă o mănăstire, că nu sunt doar clădiri ce fac parte din Patrimoniul Național, doar cu însemnătate istorică, ci sunt lăcașuri spirituale, locuri de închinăciune și rugăciune permanentă.

Fiecare dintre noi a înțeles mai bine acum rolul rugăciunii unul pentru celălalt, văzând câți monahi se roagă pentru noi și pentru toată omenirea.

Multumirea și bucuria pelerinilor îmi dă putere de a continua această activitate în comunitate, și cu ajutorul Bunului Dumnezeu sper să reușesc în continuare.

 

 

Șerbana Kiss-Meiroșu


2015_640x480.jpg

 

  Reeditând tradiția anilor trecuți în care copiii mehedințeni au fost parte integrantă și activă a acțiunilor dedicate “Școlii de vară”, reprezentanții Muzeului Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin, lansează și în acest an invitația tuturor celor interesați să petreacă zile de neuitat în compania muzeografilor. În acest scop, în fiecare zi din săptămâna 25-29 iulie 2016, între orele 9.30 – 11.30, Muzeul de Artă situat în str. Rahovei nr.3 găzduiește o serie de evenimente după următorul program:

 

Luni 25 iulie 2016 – ATELIER DE ARTĂ PLASTICĂ

Marți 26 iulie 2016 – “POVESTEA PIETREI”

Miercuri 27 iulie 2016 – ATELIER ETNOGRAFIC

Joi 28 iulie 2016 – „POVESTEA LUTULUI”

Vineri 29 iulie 2016 – CASTELE, PERSONAJE ȘI POVEȘTI

  

Fiecare atelier de lucru are menirea de a-i familiariza pe elevi cu activitățile specifice muzeografilor dar și de a le înfrumuseța și lărgi orizontul copilăriei prin implicarea lor în activitățile din lumea satului tradițional.

 

   Înscrierile participanților la "ȘCOALA DE VARĂ - ediția a VII-a" se pot face deja la sediul Muzeului de Artă din Drobeta Turnu Severin în perioada 06-24 iulie 2016, între orele 9.00 - 15.00. Școala de vară se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani, taxa de participare – 20 lei/săptămână.

 

 

Alexandra Dediu

image002.jpg În 11 iulie 2016, ora 19.00, Institutul Cultural Român Budapesta continuă programul „Filme românești de azi", cu proiecția filmul artistic românesc „De ce eu?" (r. Tudor Giurgiu, 2015), la sediul institutului.

„De ce eu?” îi are în distribuție pe: Emilian Oprea, Mihai Constantin, Andreea Vasile, Dan Condurache, Liviu Pintileasa și Mihai Smarandache.

Filmul va fi prezentat publicului cu subtitrare în limba maghiară.

Intrarea la proiecțiile de film este liberă în limita locurilor disponibile. Vă rugăm să vă confirmați intenția de participare la Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea., până în 8 iulie 2016.

Reamintim că filmul “De ce eu? a fost prezentat în premieră în Ungaria de Institutul Cultural Român Budapesta cu prilejul „Săptămânii Filmului Românesc la Budapesta”, în 15 octombrie 2015.

“Unul dintre cele mai populare filme românești ale anului (2015), „De ce eu?” a fost văzut de peste 65.000 de spectatori în cinematografele din România. A avut premiera mondială la Berlin și a câștigat Premiul Uniunii Criticilor de Film din Bulgaria în Balkan Competition, la Festivalul de la Sofia, și o mențiune specială la Festivalul Internațional de Film Zerkalo, dedicat lui Andrei Tarkovski. „De ce eu?” a fost proiectat [...] la festivalurile de la Varșovia, Chicago, Valladolid, Viena, Cairo.” (evz.ro)

A consemnat Șerbana Kiss-Meiroșu

    Moldova-UE-steaguri1.jpg      Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014, a intrat astăzi în vigoare. Intrarea în vigoare a Acordului semnifică finalizarea procedurii de ratificare a acestuia de către părţile semnatare şi, respectiv, aplicarea în integralitate a tuturor prevederilor acestuia, informează MOLDPRES citînd Serviciul de informare şi comunicare cu mass-media al MAEIE.

 

Conform prevederilor articolului 456 din Acordul de Asociere, începînd cu 1 iulie 2016, acesta abrogă şi înlocuieşte în totalitate Acordul de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 28 noiembrie 1994, intrat în vigoare la 1 iulie 1998. Trimiterile la Acordul de parteneriat și cooperare, care figurează în toate celelalte acorduri între părțile la Acordul de Asociere, se interpretează ca trimiteri la Acordul de Asociere.

 

La fel, începînd cu 1 iulie 2016, Acordul de Asociere înlocuiește Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova cu privire la protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole și alimentare, semnat la 26 iunie 2012 la Bruxelles, intrat în vigoare la 1 aprilie 2013. 

 



Sursa: MOLDPRES

TV Privesc.EU Live

Parteneri

12659700 10208246691941340 2019297651 n

logo4

 

zorile bucovinei

 

Radio Cernauti

 

sigla BucPress

 

tae b1