Vineri, 15 ianuarie 2016, la sediul Societății Culturale “Mihai Eminescu” din Cernăuți a fost vernisată expoziția „Liviu Rebreanu - ctitorul romanului românesc modern". Evenimentul organizat de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu" la Chișinău, în colaborare cu Consulatul General al României la Cernăuți și Societatea Culturală „Mihai Eminescu" din Cernăuți, este prilejuit de Ziua Culturii Naționale. În perioada 15 ianuarie – 15 februarie 2016, publicul iubitor de cultură poate viziona cele 24 de bannere de mari dimensiuni ce redau documente de arhivă, facsimile, fotografii de familie, date biografice, articole și fragmente de proză, extrase din presa vremii, ca și aprecieri critice.
Marele scriitor român Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, în statul Târlișua, județul Bistrița Năsăud și s-a stins din viață pe 1 septembrie 1944, la vila sa din Valea Mare. A fost primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi. În tinerețe, mama era pasionată de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în "Ion", "Răscoala", "Gorila", etc.
La 1 noiembrie 1909 a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista Luceafărul, condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu, a apărut povestirea Codrea (Glasul inimii). În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele Ofilire (15 decembrie 1908), Răfuială (28 ianuarie 1909) și Nevasta (16 iunie 1911).
A publicat, de-a lungul timpului, următoarele volume de nuvele: Proștii (1910), Catastrofa (1921), Norocul (1921), Cuibul visurilor (1927), Cântecul lebedelor (1927), Ițic Ștrul, dezertor ( 1932); precum și romanele: Ion (1920), Pădurea spânzuraților (1922), Adam și Eva (1925), Ciuleandra (1927), Crăișorul (1929), Răscoala (1932), Jar (1934), Gorila (1938). Opera sa dramatică cuprinde următoarele piese: Cadrilul (1912), Plicul (1923) și Apostolii (1926).