Situaţia încălzirii este dramatică, la Drobeta Turnu Severin. Deşi autorităţile locale şi politicienii s-au înghesuit, care mai de care, să anunţe cu surle şi trâmbiţe, în urmă cu câteva luni, că vom avea căldură în calorifere, realitatea este un adevărat coşmar. Aproape de sfârşitul lunii octombrie, în locuinţe, în şcoli şi în spitale, se tremură de frig, iar perspectiva asigurării agentului termic pare a fi o fata morgana. Primarul Marius Screciu a anunţat că vom avea căldură în case la începutul lui noiembrie, dar aşa să fie oare? O analiză la rece ne relevă o situaţie cel puţin complicată. Cu siguranta nu vom avea caldură la 1 noiembrie, dar nimeni nu vrea să spună adevarul de teama reacţiilor din partea populaţiei. Problema căldurii la Severin nu datează de anul acesta, ci de ceva timp, căci s-a ştiut despre sfârşitul RAAN-ului. Administraţia locală actuală moşteneşte o situaţie veche, pentru care nu este vinovată, deşi dacă s-ar fi mobilizat imediat după alegeri, poate ar fi recuperat ceva din timpul lunilor friguroase. Dar după euforia alegerilor, cine se mai gândea că o să vină iarna? În orice caz, oamenii politici oricum vor da vina pe Primarie, dacă nu ies lucrurile bine, căci se apropie alegerile. Cert este că în cazul în care se îndeplinesc anumite condiţii, vom avea căldură la sfârşitul lunii noiembrie sau pentru alegeri,  ca să putem oferi un loc călduţ celor de pe liste şi să nu ne îngheţe mâna pe ştampilă. Care sunt argumentele? Deşi SPAET a preluat, deja, instalaţia de la Termocentrală, până astăzi nu s-a făcut nicio angajare. Sunt două firme care intenţionează să liciteze, dar nu au făcut-o până acum! La toate acestea să adăugăm şi perioada de contestaţii. Aşadar, şi mai mult timp care se scurge, în timp ce populaţia stă în frig. Doar pentru exploatarea cazanelor este nevoie de 200 de oameni, dar  nu se grăbeşte nimeni să facă aceste angajări, nimeni nu pare determinat să urgenteze lucrurile. Şi această operaţie durează cel puţin o săptămână-două, având în vedere faptul că mulţi dintre foştii angajaţi, acum şomeri, refuză să revină la serviciu, pentru că ajutorul de şomaj şi sumele compensatorii depăşesc salariul de angajat. In plus, trebuie redeschise punctele termice şi angajati oameni şi acolo. Desigur, toate se potrivesc perfect cu perioada preelectorală, căci este un foarte bun prilej de pomeni electorale şi trafic de influenţă.
Un alt argument de care ţinem cont în această analiză, este acela al banilor. Nu exista încă banii pentru păcură, iar cei şapte milioane de lei, pe care administraţia îi are din banii daţi de Guvern pentru anul trecut,  nu ajung decât pentru foarte puţin timp, ţinând cont de cât de scumpă este păcura.  Tocmai pentru că pentru ca nu există bani pentru păcură, nu se întreprinde nicio acţiune în vederea angajării oamenilor. Ne intrebăm de ce autorităţile locale şi oamenii politici nu au făcut acest demers la Guvern din primăvară? Oare pentru că Gherghe nu mai candida la Primărie şi nu îl mai interesa ce se întâmpla după plecarea lui?
Al treilea argument în analiza noastră face referire la combustibilul folosit pentru încălzire. Soluţia găsită de autorităţi este păcura, numai că este necesară o cantitate foarte mare, iar pentru a fi adusă trebuie să se formeze convoaie de trenuri, ceea ce înseamnă încă o săptămână până să pornească şi să ajungă la noi. Păcura trebuie să fie încălzită la 50-55 de grade, ca să se depoziteze în cazane, operaţie destul de dificilă şi care ia timp. Deci, la cele două săptămâni mai adăugam una, cel puţin.
Revenind la bani, trebuie să ţinem cont de faptul că un cazan, care funcţionezaă cu cărbune, are nevoie de 3000 de tone  de combustibil. Aceasta înseamnă şase milioane de lei pentru toată luna, pe când un cazan ce funcţionează cu păcură consumă, pe oră, 7 tone. Un simplu calcul ne arată că dacă înmulţim cu 24 de ore avem168 de tone pe zi, iar o tonă fără accize şi TVA, conform bursei de valori, este 1356 de lei, adică în total, pe zi, 227.808 lei.
Aburul oferit de arderea cărbunelui are 540 grade,  iar cel de păcură, doar 200 de grade. De aici nevoia de cantităţi foarte mari de păcură. Pentru rezultate bune, în calorifere, ar trebui sa vină în mod continuu convoaie de trenuri cu păcură, ceea ce va mai adauga timp substanţial la calculul nostru.
Trebuie menţionat faptul că păcura asigură 50 de gigacalorii pe oră, faţă de un necesar minim de 80, ca sa simţim căldura în calorifere şi să facă faţă la tot oraşul!
Aşadar analiza noastră ne conduce la un final nefericit. Chiar dacă vom avea caldură de alegeri, singura noastra speranţă, de altfel, vom plăti gigacaloria dublu sau triplu.  Păcura fiind foarte scumpa, plata facturii ne va face să îngheţăm la propriu!  O familie care, până anul trecut, plătea 600 lei, în noile condiţii va fi obligată să scoată din buzunar, cel putin 1200,  dacă Guvernul nu va asigura o subvenţie. De ce nu ne spune nimeni aceste adevăruri? Va urma o alta analiză, tot la rece, despre cei care şi-au asigurat din timp căldura cu gaz sau cu alte tipuri de centrale.  
Grav este că fosta conducere a Primăriei cunoştea foarte bine aceste probleme şi a avut timpul necesar găsirii unei soluţii viabile, care să nu îngreuneze populaţia. Poate dacă şi actuala administraţie s-ar fi bucurat mai puţin după alegeri şi ar fi făcut demersurile din timp, nu s-ar fi ajuns aici. Foşti şi actuali factori locali trimit în luna octombrie scrisori la Guvern, încercând să paseze responsabilitatea. Toate acestea, în timp ce populaţia tremură de frig în case, iar copiii învaţă cu pătura în spate în şcoli!