Problema românismului provoacă multe dispute în interiorul şi în jurul României, cu o ardoare specifică sângelui latin care clocoteşte în venele noastre. Mai toţi îşi dau cu părerea şi găsesc explicaţii, care mai de care mai complexe la întrebarea “Ce înseamnă un bun român?”. Răspunsurile pot fi pragmatice, dar şi de ordin sentimental. Foarte mulţi vor spune că a fi un bun român înseamnă să-ţi plăteşti taxele şi impozitele stabilite de statul român, să respecţi legile, să fii un cetăţean onest şi să te gândeşi cu respect la ţara ta. Răspunsul poate fi valabil pentru românii din România. Dar ce ne facem cu românii din jurul României, care au rămas, fără vină, în afara hotarelor, doar pentru că aşa au stabilit mai marii lumii, cei care au trasat istoria? Îi ajutăm! Aşa va suna răspunsul multora, care vor pune şi o nuanţă de patriotism în glas. Dar cum? Înţelept ar fi să stăm să cugetăm, să-i ascultăm şi să-i cunoaştem. Au dorinţele lor, pe care vor ei înşişi să le spună. Unii sunt dezamăgiţi de România, alţii îşi pun toate speranţele în ea, dar toţi luptă pentru identitatea lor etnică. Problema apare însă când se vorbeşte în numele lor. În ultimii ani, au apărut tot felul de specialişti în românism. Domeniul este doar al lor şi nimeni altcineva nu are voie să-şi exprime părerea sau să aibă anumite trăiri. Eşti catalogat drept un intrus, unul care vine să strice ordinea lucrurile bine stabilite. Despre românii din afara graniţelor au voie să vorbească doar iniţiatii, ceilalţi trebuie să tacă şi să privească prin vreo fisură apărută cine ştie cum în această cortină de fier. Aici apare problema, căci prin cortina aceasta, dorinţele reale ale românilor răzbat greu. Câţi dintre dumneavoastră cunosc ceva despre problemele românilor din Bulgaria, de exemplu? Dar despre cele ale românilor din Ungaria? Ori Serbia? Ucraina? Ştiaţi despre românii din Polonia? Vorbeşte presa românească despre ei? Ajunge presa din comunitatea lor în România? Câte un articol, pe ici, pe colo, mai apare în presa locală, dar în rest tăcere! Nu cumva ordinea aceasta (ne)firească trebuie schimbată? Se spune că presa poate schimba lucrurile, atunci să le schimbăm! Să vorbim tot mai mulţi despre românii din jurul României, să apară tot mai multe organisme de presă, care să le permită exprimarea liberă! Un monopol este în dezavantajul românismului. Vorbind tot mai mulţi şi atrăgând atenţia factorilor responsabili se pot găsi soluţii la doleanţele românilor care alcătuiesc comunităţile istorice. Sentimentele şi buna voinţă nu se opresc într-o cortină ridicată artificial. Cine are interesul să nu se vorbească (sau să se vorbească prea puţin)  în România, despre comunităţile istorice? Nici măcar nu contează răspunsul la această întrebare, importantă este fapta! Să scriem cât mai mulţi despre românii din Serbia, Ungaria, Bulgaria, Moldova, Ucraina, Polonia! Să le oferim spaţiul să spună ei ce gândesc şi ce vor! Să simtă că ne pasă de ei!

Beatrice Urucu