Citeste si...

baia_Arama_533x800.jpg

Mănăstirea Baia de Aramă, închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril își serbează hramul astăzi, 8 noiembrie, când întreaga creștinătate îi cinstește pe cei doi sfinți. Sfântul locaș situat în zona de nord a Mehedințiului în localitatea Baia de Aramă, a fost ricat  încă din vremea Sfântului Nicodim de la Tismana, în secolul XIV, însă a fost rectitorit într-un singur an de Sf. Domnitor Constantin Brâncoveanu în 1703.

Inițial, mănăstirea a fost locuită de călugări, un document din 1672 menționându-l ca egumen pe monahul Evghenie de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. În locul bisericii de lemn se zideşte însă actuala construcţie abia la sfârşitul secolului al XVII-lea, în timpul egumenului Vasile Arhimandritul de la Hilandar, la îndemnul domnitorului Constantin Brâncoveanu care, între 9 şi 12 iunie 1695, fiind în trecere de la Cerneţi spre Tismana, încuviinţează şi sprijină ridicarea unui locaş de cult (domnitorul dăruieşte 300 de taleri spre folosul zidirii bisericii).

Adevăraţii ctitori pot fi consideraţi Milco Băiaşul, vătaful minerilor din localitate, sârb de origine, care îl rugase pe domnitor să se pună piatra de temelie a noii biserici întru pomenirea fiului său, Milco, precum şi Marele Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, rudă a lui Constantin Brâncoveanu, care va sprijini lucrarea în numele domnitorului.

Din cauza incursiunilor turceşti, construcţia începe mai târziu, la 22 mai 1699 şi se termină la 7 mai 1703, când are loc sfinţirea bisericii. Zidirea propriu-zisă durează însă numai un an, deoarece zugravul, un anume Ivan, se iscăleşte în exteriorul tencuit la anul 1700. În jurul acestui an are loc şi decorarea picturală a locaşului de cult, de către renumitul pictor Neagoe şi ieromonahul Partenie din Tismana.

Din întregul schit s-au păstrat doar stăreţia, devenită după secularizare casa preotului şi biserica devenită de mir. Chiliile de zid ce ocupau partea dinspre deal a incintei mănăstirii s-au dărâmat cu timpul. La anul 1890 se locuia încă în ele.

În şedinţa Sinodului Mitropolitan a Mitropoliei Olteniei din data de 29 ianuarie 2008 s-a aprobat reînfiinţarea Mănăstirii Sfinţii Voievozi din oraşul Baia de Aramă, ca mănăstire de călugăriţe sub jurisdicţia Episcopiei Severinului şi Strehaiei, şi având ca stareță pe monahia Isidora Rusu, urmând a funcţiona în cadrul Protoieriei Baia de Aramă. Din anul 2011 a fost aleasă ca stareță a mănăstirii monahia Mihaela Păiuş.

 

Sursa: episcopiaseverinului.ro

Citeşte mai departe ...

Joi, 2 noiembrie, 2017, sala de evenimente a Pavilionului Multifuncțional al Muzeului Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin găzduiește o triplă lansare de carte. Este vorba despre volumele: “Ospăț cu gust de Mehedinți”, “Palatul Pleșa – moștenirea culturală în comunitate” și “Arhitectura tradițională montană din Isverna – păstrare și punere în valoare”.

c1.jpg

Cele trei volume sintetizează rezultatele activităților desfășurate în 2017 de membrii și partenerii Asociației SINAPTICA în ceea ce privește valorificarea și conștientizarea importanței patrimoniului cultural al județului Mehedinți, în cadrul a două proiecte finanțate de Administrația Fondului Cultural Național: “Gust și Estetică Tradiționale - GET” și “Palatul Pleșa – neoclasic și țărani”. La eveniment va fi prezent și managerul proiectului, Pîrvu Ionică, președinte al Asociației SINAPTICA.

Potrivit organizatorilor participanții la eveniment vor primi câte un exemplar din cele trei volume.

 

Alexandra Dediu

Citeşte mai departe ...

MIRCEA DINESCU: BUNĂTATEA E O FORMĂ DE COMUNICARE ȘI DE SALVARE A OAMENILOR (INTERVIU REALIZAT DE ALEXANDRA DEDIU)    

23.JPG

 

A.D. Bine aţi revenit la Drobeta Turnu Severin domnule Mircea Dinescu! După câţi ani, vă mai amintiţi ?

M.D. Cât să fi trecut de atunci, vreo zece?

A.D.Aproape douăzeci…

M.D. Aoleu, mă speriaţi.

A.D. Ați lansat atunci volumul de poezie “ Nelu Santinelu căprar la Cotroceni – jurnal de gheretă ”, vă mai amintiţi?

M.D. Da, era o rubrică de-a mea despre Ion Iliescu, era președinte atunci şi descriam defapt viaţa din interiorul Cotrocenilor văzută de un soldat din gardă. Era o invenţie din asta cu haz, interesant…

A.D. Titlurile cărţilor dumneavoastră sunt atipice, astăzi aţi lansat la Turnu Severin “Colierul din bomboane de colivă”. Ce vrea să spună?

M.D. Sigur că la noi la ortodocși coliva are o funcție foarte importantă, e desertul care se mănâncă cu ocazia unui eveniment trist dar şi la comemorări. Trebuie să recunosc că a fost desertul meu preferat în copilărie, mă duceam la biserică şi stăteam cu mâna întinsă la cerşeală, la băbuţele care ieşeau cu coliva din biserică şi am avut o mare simpatie pentru colivă. Și astăzi mai rog bucătăresele la mine la Cetate să facă câte o colivă. Şi evident acea cruce făcută din bombonele colorate dădea un aer de operetă colivei care e o chestie foarte dramatică, de operă tristă aşa...dar cu acele bomboane ...nu ştiu cine a inventat chestia asta să desenezi coliva cu bombonelele alea, mi-au marcat copilăria, pândeam bombonelele din colivă când eram mic. Acuma la bătrâneţe mi-am amintit de colivă şi am scris un poem că întâlnirea mea cu moartea o vedeam purtând la gât un colier din bomboane de colivă...în fine. E o metaforă mai veselă a morţii.

A.D. O metaforă pe care Mircea Dinescu o vede iată şi într-un eveniment trist aşa cum este trecerea în lumea cealaltă.

M.D.N-ar fi trebuit, pentru că sunt popoare care se bucură la trecerea unui om de pe tărâmul ăsta pe alt tărâm, nu ştim încă nimic şi nimeni nu ştie defapt cu adevărat ce e ...şi atunci poate că n-ar trebui să ne zbuciumăm aşa. Eu cred că natura investeşte în om atâtea lucruri şi nu cred că investiţia ei se pierde. Dincolo de poveştile frumoase legate de reînviere, de Iisus, eu cred că natura, repet, a investit în om ceva şi nu aruncă peste bord odată cu trecerea în nefiinţă. Vom vedea! Vorba cuiva vom muri şi vom vedea!

A.D. Sunteţi un om care radiografiază permanent societatea românească, încă de atunci când v-au văzut oamenii pentru prima dată la televizor în toiul revoluţiei din 89. Cum arată radiografia 2017 a societăţii româneşti?

M.D.Eu am spus la un moment dat că dacă aş fi fost japonez, după 1989 văzând încotro se îndreaptă România, poate mi-aş fi făcut harakiri, dar fiind român îmi fac un harakiri prelung aşa, încercând să supravieţuiesc, jucându-mă şi de-a capitalismul şi încercând să-mi păstrez şi simţul umorului pentru că dacă ne amintim pe vremea lui Ceauşescu bancurile scornite de autori anonimi erau o formă de supravieţuire şi de opoziţie anonimă la adresa acelui sistem. Bancurile între timp au cam dispărut, lumea şi-a cam pierdut umorul după intrarea în capitalism pentru că, cum zic eu, nici Marx care era atât de deştept n-a prevăzut că după comunism vine capitalism după 50 de ani făcut așa într-o seară de decembrie, şi un capitalism făcut de foştii activişti de partid, pentru că asta a fost, nu numai în România în tot estul Europei. Aici eu am încercat să mă vindec scriind pamflete încă din 1991 în Academia Caţavencu. Și acum scriu săptămânal în Caţavencii, e şi asta o formă de răzbunare împotriva sistemului pentru că nu m-am omorât nici după comunism, nu mă omor nici după capitalism.

A.D. Şi de autoconservare.

M.D.Şi de autoconservare pentru că până la urmă există o terapie, umorul este un medicament, cine nu râde se îmbolnăveşte mai repede, cine râde poate să alunge şi microbii din organism.

A.D. Sunteţi un om foarte popular cu foarte mare priză la public, recunosc că şi eu vă urmăresc ori de câte ori apăreţi la posturile naţionale de televiziune şi am senzaţia că fiecare cuvânt pe care îl rostiţi are în afară de esenţă, are suflet care se adresează sufletului. Cine v-a clădit interiorul acesta? Astăzi când toată lumea vorbește despre bani, yachturi, vile şi alte bogăţii de prin toate colţurile lumii, a vorbi despre suflet pare ceva curios.

M.D. Eu am moştenit de la străbunica, care a fost credincioasă şi a trăit 101 ani, ironia şi autoironia. Pe de altă parte îmi amintesc de bunicul meu care voia să comunice cu toată lumea. El mergea pe stradă şi dacă vedea un om pe care nu-l cunoştea, nu era din Slobozia, îl oprea şi-l întreba: Domnule, dumneata nu ești de aici, cum te cheamă?” . Ei, chestia asta pe mine mă obsedează, e foarte importantă comunicarea şi m-am gândit de multe ori că politicienii sunt proşti, ei vin cu lozinci îi câştigă pe oameni dându-le de pomană sau mai ştiu ce. Cel mai important e ca într-o seară să poți să baţi la uşa unor oameni care sunt nefericiţi, să baţi cum bătea defapt Iisus Hristos, că de aia a avut El succes defapt, ştia cum să se adreseze, ştia că bunătatea e o formă de comunicare şi de salvare a oamenilor, să bați deci la ușă și să spui: ”Bună seara! Am venit să văd ce mai faceţi”. Să nu te aştepte şi să te duci la omul care nu mai crede că va bate cineva la uşa lui. Cred că în România sunt milioane de oameni care nu mai aşteaptă nimic bun, asta e marea dramă a românilor, că nimeni nu se mai aşteaptă la nimic bun. (…)

A.D. Ar trebui să reînvăţăm să facem terapia sufletelor?

M.D. Nouă ne lipseşte exerciţiul de a privi realitatea aşa cum este fără să ne patetizăm, să o comunicăm aşa cum e ea, să nu ne mai iluzionăm, cine se iluzionează prea mult are acea cădere de după iluzie, şi cu puţină autoironie, să ne autoironizăm fiecare şi atunci putem să acceptăm realitatea, pentru că realitatea nu e atât de neagră după cum spun unii şi cum uneori credem şi noi. După părerea mea România are un farmec ieşit din comun, e o ţară deosebită şi o să vedeţi, nu acum, peste vreo 50 de ani vor veni unii ca la un sanatoriu în România, chiar şi americanii. (…)

A.D. Aş vrea să trecem puțin la politică și delicatețuri, un proiect tv în care dezvăluiți o altă latură a personalității dumneavoastră.

M.D. Eu tot spun că mâncărurile vechi româneşti sunt extraordinare. Mâncarea românească a ştiut ce să ia şi din bucătăria orientală, că am stat atâția ani sub turci și după aceea când fiii de boieri s-au întors de la Paris au venit și cu finețurile boierești. Din această combinație, altoirea mâncării, a rețetelor franțuzești cu rețetele din Imperiul Otoman a ieșit o bucătărie originală extraordinară și foarte nuanțată. Am fost de exemplu în Polonia, mâncarea lor națională mi s-a părut destul de banală plină de găluște cu pâine fiartă, chiar și în Cehia lucrurile se apropie de mâncarea mai nuanțată a francezilor decât a mâncărurilor mai simple. Sigur că există și mâncarea simplă și n-o ignori și uneori mâncărurile simple pot fi mai bune decât alea complicate dar românii chiar au învățat ceva din experiența aia, n-au știut să învețe după 89 să se revină la o normalitate, nici în zona asta că restaurantele românești sunt ultramediocre din păcate. Dar nu numai în gastronomie, țăranul român trăiește ca-n evul mediu, au apărut marile ferme de mii de hectare unde țăranul care era proprietar a devenit arendaș amărât. Adică își arendează 1-2 hectare în loc să-și fi cultivat el pământul să scoată legumele alea nemaipomenite care pot crește în România fiindcă după Franța, România este a doua țară cu pământ bun de cultivat și cu o climă extraordinară. Franța este pe locul întâi înaintea Statelor Unite ale Americii ca exportatoare de mâncare din lume iar România este pe locul 300. Asta-i situația...

A.D.Cum arată pentru Mircea Dinescu cina ideală?

M.D. E mai puțin important ce pui pe masă, trebuie să ai un pahar de vin bun și înainte de toate e important cu cine stai la masă. Mie îmi place să gătesc și să-i văd pe ceilalți cum mănâncă cu plăcere.

A.D. În încheiere câteva cuvinte pentru cei care nu au avut ocazia să se întâlnească cu dumneavoastră la Pavilionul Multifuncțional al Muzeului Regiunii Porților de Fier, gazda lansării celui mai recent volum de poezie semnat Mircea Dinescu.

M.D. Mi-a făcut mare plăcere să vin în Turnu Severin în primul rând că am văzut amfiteatrul din perioada romană care s-a descoperit de curând aici și aș vrea să aduc în zonă turiștii care vin la mine la Cetate. Sper că autoritățile locale se vor ocupa să scoată cu adevărat la lumină acest loc mirific, fiindcă noi n-am știut ce să facem nici cu istoria, printre altele. Sunt lozinci, să ne batem cu cărămida în piept dar nu iubim cu adevărat lucrurile vechi fiindcă de-a lungul Dunării s-au dărâmat și castele după 89, nu înainte, nu pe vremea comuniștilor. Mă bucur că e un oraș care încă mai păstrează farmecul vechiului oraș, au mai rămas clădiri istorice și în zona centrală, este boarea Dunării care e nemaipomenită, ceva mai frumos decât un oraș lângă o apă nu există. Eu cred că aceste orașe vor reînvia, poate sub copiilor sau nepoților noștri.

A.D.Vă mulțumesc foarte mult pentru acest răgaz!

M.D. Cu mare drag!

Citeşte mai departe ...

av.JPGCreștinii ortodocși îl prăznuiesc cu mare evlavie și bucurie, în fiecare an la data de 26 octombrie, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. În toate bisericile din parohiile și mănăstirile de pe teritoriul țării se săvârșesc sfinte slujbe închinate celui supranumit și Izvorâtorul de Mir.

Ca în fiecare an, ierarhul mehedințenilor, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei participă la momentele liturgice dedicate hramului Catedralei mitropolitane din Craiova, evenimente care au debutat miercuri, 25 octombrie, cu slujba Vecerniei unită cu Litia. Tot seara trecută, în ajunul sărbătorii, sute de credincioși au străbătut străzile orașului alături de zeci de arhierei, preoți și diaconi în tradiționala procesiune cu racla în care se află moaștele Sfântului Ierarh Nifon, ale Sfintei Mucenițe Tatiana diaconița și ale Sfinților Mari Mucenici Serghie și Vah, după care s-a continuat slujba Utreniei iar de la miezul nopții s-a săvârșit Sfânta Liturghie. Sărbătoarea este încununată astăzi, în ziua de prăznuire a ocrotitorului spiritual al Catedralei Mitropolitane, de Sfânta Liturghie arhierească oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei alături de un numeros sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

Sfântul Dimitrie a fost fiu al prefectului din Tesalonic (Grecia) și a trăit în timpul împăraților romani Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305). Datorită calităților sale de bun conducător a fost numit guvernator al Tesalonicului după moartea tatălui său. Și-a atras mânia împăratului după ce s-a aflat că a împărțit săracilor toată averea pe care o moștenise și a îmbrățișat credința creștină, aducând defăimare închinării la zei. A fost închis în temniță și ucis cu sulița. Sfintele sale moaște se află în catedrala din Salonic, orașul în care a trăit și al cărui ocrotitor este, iar în ziua prăznuirii sfântului, episcopul se roagă înaintea raclei, apoi sfințește untdelemnul pe care îl toarnă peste mirul izvorât din sfintele moaște. Acest ulei sfințit unit cu mirul izvorât în chip minunat este dăruit credincioșilor, în mici recipiente, spre dobândirea sănătății sufletești și trupești.

                                                                               

Biserică închinată Sfântului Dimitrie în Drobeta Turnu Severin

 

În Drobeta Turnu Severin există o singură biserică închinată Sfântului Dimitrie, aflată în incinta cimitirului municipal, biserică zidită în anul 1873 de Joița Chintescu, în memoria unicului său fiu, decedat la numai 20 de ani.

 

Sfântul Dimitrie Basarabov – ocrotitorul Bucureștiului

 

Vineri, 27 octombrie, Părintele Episcop Nicodim participă la o altă mare sărbătoare liturgică, prăznuirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, numit și Basarabov, ocrotitor al Bucureștilor. La Catedrala patriarhală va fi săvârșită Sfânta Liturghie de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În acest an, la hramul catedralei sunt invitați să participe alături de ierarhii români, mai mulți arhierei din străinătate: Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Preafericitul Părinte Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului şi al Întregii Albanii, Preafericitul Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov şi Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia, împreună cu ierarhii străini delegaţi ai Bisericilor Ortodoxe surori şi ierarhii români prezenți la hram, preoţi şi diaconi.

 

 

Alexandra Dediu

Foto: Episcopia Severinului și Strehaiei

Citeşte mai departe ...

images etnografie festival tari dunarene vartelnitaEdiţia 2017 a Festivalului Țărilor Dunărene se deschide miercuri, 25 octombrie, 2017, la galeria Cora din Drobeta Turnu Severin cu un spectacol folcloric de excepție. De la ora 17.00 vor urca pe scenă soliștii vocali ai Ansamblului Profesionist Danubius: Anica Ganțu, Irina Zoican, Ionela Bădălan, Sanda Argint și Claudia Catană; acestora li se vor alătura membrii Ansamblului Asociației Culturale “Rădăcini” din Serbia, asociație parteneră în cadrul evenimentului organizat de Centrul Cultural “Nichita Stănescu”, instituție subordonată Consiliului Județean Mehedinți.

Prima ediție a Festivalului Țărilor Dunărene a fost organizată în anul 2009, ca rezultat al unui proiect transfrontalier finanțat prin programul de vecinătate România-Serbia, proiect coordonat de Emilia Mihăilescu, managerul Centrului Cultural Mehedinți, având drept scop promovarea valorilor cultural-folclorice din șapte țări dunărene.

Alexandra Dediu

Citeşte mai departe ...

aa_2.jpgProducţia cinematografică ”OCTAV” a poposit şi la Drobeta Turnu Severin, având o proiecţie specială miercuri 18 octombrie, 2017, începând cu ora 19.00. A fost o seară de gală şi de bucurie pentru cei peste şapte sute de severineni care au umplut până la refuz sala de spectacole a Palatului Culturii „Teodor Costescu”. La evenimentul organizat cu sprijinul Primăriei Drobeta Turnu Severin, a participat alături îndrăgitul actor Marcel Iureş, interpret al rolului principal, şi regizorul Serge Ioan Celibidache (fiul renumitului muzician român de anvergură mondială, Sergiu Celibidache).

După vizionarea filmului, spectatorii au fost invitaţi să le adreseze întrebări regizorului Serge Ioan Celibidache şi actorului Marcel Iureş, cei doi răspunzând tuturor cu deosebită deschidere şi emoţie. Severinenii au fost de părere că echipa de producţie a realizat un film remarcabil în care eternul uman s-a întrupat în jocul minunat al maestrului Marcel Iureş, un dialog sublim între trecut şi prezent, despre copilărie şi senectute, un film de o inocenţă tulburătoare, care se adresează sufletului şi în care fiecare se poate recunoaşte pe sine, sau măcar un bunic, un părinte; un film armonios şi curat din care a lipsit violenţa de orice fel, trivialitatea, neruşinarea şi obscenitatea, un film despre puritatea vieţii în cea mai intimă esenţă a ei.

Cei doi protagonişti au oferit informaţii despre cele două locaţii în care au avut loc filmările (un conac din Câmpulung Muscel şi studiourile Buftea), despre binecuvântarea de a avea vremea optimă în succesiunea firească a anotimpurilor pentru fiecare cadru de care aveau nevoie, despre relaţia extraordinară pe care au avut-o cu cei doi copii talentaţi de pe platourile de filmare, Alessia Tofan şi Eric Aradits, despre bucuria de a filma alături de marele actor Victor Rebengiuc, despre încercările nereuşite de a realiza filmul „Octav” şi în alte ţări şi despre ideea producătorului Adela –Vrînceanu Celibidache de a aduce această idee în România pentru a se materializa în cele din urmă, despre minunata echipă de producţie care a funcţionat ca o veritabilă familie, despre şansa (pe care au creat-o împreună cu fiecare idee care compune acest film) de a celebra viaţa şi a descoperi oamenilor frumuseţea sufletească a acestui neam.

  "Este foarte important pentru imaginea României în lume ca acest film să călătorească, ştiut fiind că în ultimii ani se prezintă o imagine întunecată a acestei ţări, este important să se vadă şi lumina acestui popor, trăirile şi bucuriile lui; este doar un început bun şi sperăm să urmeze şi alte proiecte care să ne ajute să schimbăm clişeul acesta trist despre România, de aceea trebuie să ne gândim şi să creăm şi alte proiecte cinematografice” , a precizat regizorul Serge Ioan Celibidache.

Pentru actorul Marcel Iureş a fost o adevărată provocare să interpreteze un personaj în vârstă de 84 de ani, propunându-şi chiar să aducă un înalt omagiu marelui muzician Sergiu Celibidache prin asemănarea izbitoare cu Octav.

A fost o seară înălţătoare pe care cu siguranţă severinenii nu o vor uita prea curând, încheiată cu autografe, fotografii de neuitat şi multă bucurie împărtăşită.

 

Alexandra Dediu

Citeşte mai departe ...

TV Privesc.EU Live

Parteneri

12659700 10208246691941340 2019297651 n

logo4

 

zorile bucovinei

 

Radio Cernauti

 

sigla BucPress

 

tae b1