Poeta severineană Aristița Buciu Stoian ne-a părăsit duminică, 17 decembrie,

2017, pentru a compune de acum versuri îngerilor. O boală nemiloasă a ținut-o în ultimii doi ani departe de evenimentele culturale și de oamenii dedicați scrisului, pe care îi îndrăgea atât de mult. Dragostea pentru versul izvorît dintr-o simțire aleasă, inspirată de plaiul natal al Nadanovei, i-a oferit mereu sensul vieții și un adevărat șuvoi creator din care au luat naștere cele 35 de volume de poezie cu titlu de autor și cele 18 antologii, din care 4 internaționale. Toate această muncă de slujitor neobosit al versului i-a adus și statutul de membru al Ligii Scriitorilor din România dar și cele 20 de diplome, premii și trofee locale și naționale, fiind şi laureată în 2015 a Concursului Naţional de Literatură „Steaua Nordului” din Botoşani.

A scris prima poezie la vârsta de 14 ani şi de atunci a tot strâns caiete întregi de versuri, pe care le-a publicat în cotidiene locale. A aşteptat răbdătoare vârsta pensionării pentru a se dedica în totalitate acestei minunate pasiuni care a însoţit-o întreaga viaţă. Primul volum „Dincolo de noi”, avea să-i apară în anul 2002, după care nimic nu a mai putut opri zecile de cărţi, ce îi poartă semnătura, să vadă lumina tiparului. A elogiat în scrierile sale mai cu seamă zona de munte a Mehedinţiului dar a aşternut pe hârtie sentimente, trăiri de moment sau radiografia societăţii. A iubit şi a admirat mereu oamenii sinceri, drepţi, altruişti şi spirituali, taxând cu un umor fin derapajele din societate. Doamna Aristiţa Buciu Stoian a fost evidenţiată în „Dicţionarul personalităţilor mehedinţene ”- 2006 al istoricului Virgilius Tătaru, a primit Premiul de Excelenţă în 2013, din partea Primăriei Drobeta Turnu Severin, alături de alte personalităţi ale Mehedinţiului, este membru fondator al Sindicatului pensionarilor - filiala Mehedinţi, al Asociaţiei Pensionarilor Mehedinţeni, al Asociaţiei Persoanelor Vârstnice Mehedinţi, Ajutorul Total şi multe alte organizaţii.

Drum bun către Lumină, stimată doamnă Aristița Buciu Stoian!

Alexandra Dediu

Mănăstirea Baia de Aramă, închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril își serbează hramul astăzi, 8 noiembrie, când întreaga creștinătate îi cinstește pe cei doi sfinți. Sfântul locaș situat în zona de nord a Mehedințiului în localitatea Baia de Aramă, a fost ricat  încă din vremea Sfântului Nicodim de la Tismana, în secolul XIV, însă a fost rectitorit într-un singur an de Sf. Domnitor Constantin Brâncoveanu în 1703.

Inițial, mănăstirea a fost locuită de călugări, un document din 1672 menționându-l ca egumen pe monahul Evghenie de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. În locul bisericii de lemn se zideşte însă actuala construcţie abia la sfârşitul secolului al XVII-lea, în timpul egumenului Vasile Arhimandritul de la Hilandar, la îndemnul domnitorului Constantin Brâncoveanu care, între 9 şi 12 iunie 1695, fiind în trecere de la Cerneţi spre Tismana, încuviinţează şi sprijină ridicarea unui locaş de cult (domnitorul dăruieşte 300 de taleri spre folosul zidirii bisericii).

Adevăraţii ctitori pot fi consideraţi Milco Băiaşul, vătaful minerilor din localitate, sârb de origine, care îl rugase pe domnitor să se pună piatra de temelie a noii biserici întru pomenirea fiului său, Milco, precum şi Marele Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, rudă a lui Constantin Brâncoveanu, care va sprijini lucrarea în numele domnitorului.

Din cauza incursiunilor turceşti, construcţia începe mai târziu, la 22 mai 1699 şi se termină la 7 mai 1703, când are loc sfinţirea bisericii. Zidirea propriu-zisă durează însă numai un an, deoarece zugravul, un anume Ivan, se iscăleşte în exteriorul tencuit la anul 1700. În jurul acestui an are loc şi decorarea picturală a locaşului de cult, de către renumitul pictor Neagoe şi ieromonahul Partenie din Tismana.

Din întregul schit s-au păstrat doar stăreţia, devenită după secularizare casa preotului şi biserica devenită de mir. Chiliile de zid ce ocupau partea dinspre deal a incintei mănăstirii s-au dărâmat cu timpul. La anul 1890 se locuia încă în ele.

În şedinţa Sinodului Mitropolitan a Mitropoliei Olteniei din data de 29 ianuarie 2008 s-a aprobat reînfiinţarea Mănăstirii Sfinţii Voievozi din oraşul Baia de Aramă, ca mănăstire de călugăriţe sub jurisdicţia Episcopiei Severinului şi Strehaiei, şi având ca stareță pe monahia Isidora Rusu, urmând a funcţiona în cadrul Protoieriei Baia de Aramă. Din anul 2011 a fost aleasă ca stareță a mănăstirii monahia Mihaela Păiuş.

Sursa: episcopiaseverinului.ro