Sunt atât de aproape de noi și, totuși, departe. Este vorba despre frații români din Serbia de Răsărit, cunoscuți ca români timoceni. O comunitate importantă trăiește în orășelul Cladova, aflat la câțiva kilometri de granița cu România. În sprijinul acestei comunități au venit vecinii de la nordul Dunării, din Drobeta Turnu Severin, prin Asociația Cultural Civică „Eudava”.

Sâmbătă, 20 aprilie 2019, la Cladova, Serbia, în imediata vecinătate, a avut loc lansarea oficială a Asociației Eudava-Cladova, asociație a românilor din răsăritul Serbiei, fiică a Asociației Eudava. Această legătură de nume a celor două asociații este menită să îi apropie mai mult pe românii de pe cele două maluri ale Dunării, să formeze o punte de legătură și de comunicare între românii timoceni și cei din Patria-Mamă. Problemele cu care se confruntă această comunitate istorică sunt prea puțin cunoscute. A fi român în Serbia de Răsărit nu este ușor, iar lupta timocenilor pentru păstrarea identității are nevoie de susținere, altfel procesul dur de asimilare va continua și o parte semnificativă a românității sud-dunărene va fi pierdută pentru totdeauna.

La acest eveniment deosebit pentru mediul asociativ al românilor timoceni, au fost prezenți reprezentanți ai celor mai importante asociații românești din Timoc, consulul României la Zaicer, domnul Oliver Marius Diloff, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române din Timoc, oameni de cultură, scriitori, precum și reprezentanți ai unor ong-uri din România.

Înainte de a fi un moment festiv, lansarea asociației a constituit și un bun prilej pentru a pune în discuție câteva din cele mai arzătoare teme cu privire la situația românilor din răsăritul Serbiei. Situația copiilor care vor să învețe în limba română și obținerea cetățeniei române au fost două dintre acestea, la care s-au adăugat diverse alte puncte de interes.

Asociația își dorește să fie un actor important în lupta românilor din această parte a Serbiei pentru păstrarea limbii, culturii și tradițiilor românești, iar pentru aceasta va avea nevoie și de sprijinul fraților români din Patria Mamă.

“Foarte multă lume vorbeşte despre smerenie, foarte multă lume vorbeşte despre libertate, dar foarte puţini înţelegem că acestea două sunt aceleaşi lucruri.”(S.B.)

Foarte puţină lume vorbeşte, însă, despre smerenie şi schimbare fie pentru că nu se gândeşte la posibila alăturare a celor doi termeni şi punerea lor în ecuaţie, fie pentru că relaţionarea lor duce cu gândul la o abordare teosofica, interdisciplinară şi cvasiforţată, smerenia aparţinând dicţionarului teologic, având conotaţii creştine, iar schimbarea este universală, mai mult interpretată de filosofi.(Lou Marinoff, Intrebări fundamentale. Ed Trei, Bucuresti, 2013)

Dar schimbarea face parte din viaţa noastră de zi cu zi şi are loc fie că vrem, fie că nu vrem, pentru mulţi fiind egala cu stresul! Ea poate avea cauze naturale interne sau externe, poate fi dorită sau nu. Indiferent de natura acestor cauze, ea se poate manifesta ca o problemă reală , căreia îi facem faţă cu greu sau căreia nu ne putem adapta.

Dându-şi seama de importanta ei in viata omului , filosofia chineza a scris o carte în acest sens, I Ching, literal titlul înseamna Cartea Schimbărilor, care se bazează pe o abordare simplă: în fiecare situaţie de viaţă poţi face o mişcare mai bună sau mai proastă. Dacă eşti înţelept, vei face alegerea mai bună, dacă eşti mai puţin înţelept, vei face alegerea mai proastă.

Pe de altă parte, creştinismul vorbeşte despre libertatea alegerii, care ne aparţine fiecăruia şi vine în consonanţă cu credinţa creştină a omului liber, libertate pe care ne-o dă cunoaşterea Adevărului revelat divin prin cercetarea Duhului Sfânt. Concluzionând, alegerea ne aparţine, nu putem învinui pe nimeni pentru ea, decât pe noi înşine, mai puţin revelaţia ei! De asemenea, aceasta nu este determinată în exclusivitate de trecut, ea poate fi doar influenţată de el, dar situaţia prezentă a deciziei pe care o luăm legat de schimbare, cu siguranţă ne va influenţa viitorul.(L. M. )

Cum decidem atunci în privinţa schimbării?

I Ching propune operaţiuni cvasimistice, similare ghicitului în bobi al nostru, românesc sau aruncării cu zarurile, lasă până la urmă alegerea în mâinile noastre, punându-ne la dispoziţie poveşti simbolice ale unor personaje mistice, orientale, în care noi ne putem regăsi sau cu care ne putem identifica printr-un salt cultural.

Ce poate face, însă, un creştin, în acest sens?

Doctrina creştina ne spune ca noi, creştinii avem opţiunea libertăţii totale în acţiunile noastre. Apostolul Ioan spune :”Cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va face liberi!”

Filosofia propune o terapie filosofică prin care, pacientul, ajutat de terapeutul filosofic conştientizează schimbarea şi găseste modalităţile de a-i face faţă împreună cu acesta. La acest exerciţiu ne invită şi psihoterapeutul, într-un dialog pe canapea sau pe skype. Noi, creştinii avem, însă, în plus duhovnicul şi valorile creştine, într-un dialog om-Dumnezeu, metaforic spus, al întunericului cu Lumina neinserată! Savatie Bastovoi spune: ”Noi suntem chemaţi la libertate prin smerenie”. Smerenia, cuvânt din slavona, vine din mera- măsură, deci a te smeri înseamna a te readuce în măsura ta de om.

Şi care este măsura noastră?

“Măsura noastră este moartea”, spune Bastovoi. Mai blând spus este o măsura mică, aş zice a omului simplu care nu şi-a pierdut umanitatea în societatea pe care o numim, astăzi, cu un termen toxic, post-umană. Acesta este orice om care se vede pe sine însuşi, mic. Prin smerenie se câştigă libertatea, în cheie creştină, prin a putea fi tu însuţi indiferent de ce este în jurul tău. Dar tu depinzi de exterior, eşti influenţat de factori externi, te poţi globaliza chiar la un moment dat şi deveni o lume întreagă! Poţi deveni chiar Dumnezeu, re-naşti, re-creezi! Ai libertate totală, te identifici cu Creatorul, dar doar cu puterea, nu şi cu smerenia Lui!

Cum poţi face faţă schimbării de la starea adamică, inocentă, de la întregul Adam care cuprinde întreaga umanitate într-o singură persoană in viziunea Părintelui Sofronie, la Adam- Zeul globalizării, al secularizării în care nu te mai regăseşti, te pierzi, te diluezi, te evapori, dispari...

Poţi întreba oracolul I Ching şi intuitiv poţi controla schimbarea, îţi cumperi cartea şi citeşti, zilnic, în ea ca şi cum ai ghici în cafea sau cum ai merge la astrolog, la ghicitoare. Cei mai raţionalişti dintre noi ar obiecta.

Sau ne putem întoarce în lumea ideilor platoniene, la Alegoria Peşterii. Ea afirmă că majoritatea oamenilor îşi trăiesc viaţa ca şi cum ar fi legaţi cu faţa la un perete. Un foc arde în spatele lor, iar cei care îi ţin captivi(propria ignoranţă) mişcă nişte obiecte în faţa focului, care aruncă umbre pe perete. Asta este ceea ce văd ei, nimic real, doar speculaţii despre focul şi obiectele care cauzează umbrele. Prin urmare, aceştia au nevoie de schimbare. Ei trebuie să aibă puterea să iasă afară, să exploreze lumea reală şi lumina ei, să descopere ce sunt de fapt obiectele, să ajungă la origini, la “idei” (Adevărul, Frumosul, Dreptatea) care fac toate lucrurile posibile. Schimbarea la Platon înseamnă transgresarea unei lumi în care eşti ţinut captiv în mod fals, o evoluţie, un salt din aparenţă în realitate. Lou Marinoff propune evoluţia prin educaţie, cercetare filosofică, spiritualitate.

Mai greu este, însă cu schimbările dramatice care pot interveni în viaţa noastră independent de noi: moartea cuiva drag, boli incurabile, pierderea slujbei, devalorizarea noastră, etc., un “moment al adevărului”(Lou Marinoff) sau ceea ce exploatează Hemingway atingând un maxim de expresivitate artistică în Bătrânul şi marea, acel ordeal, în care omul lupta cu ceea ce este el însuşi, de fapt, cu moartea.(S. B.) Ceea ce îl eliberează pe bătrânul lui Hemingway îl face liber şi pe creştinul roman: smerenia, aducerea în minte a stării finale a umanităţii, a morţii. Dar motorul acestui moment al schimbării noastre prin propria măsură, prin propria libertate nu poate fi nici psihoterapeutul, nici filosofia americană sau chineză, nici alţi consilieri moderni, ci doar fiecare om în sine.

Cum facem faţă schimbărilor din viaţa noastră?

Printr-o idee, prin raţiune, înţelepciune, introspectie, revelaţie, prin filosofii diverse, ajutor terapeutic, medicaţie, prin educaţie şi cursuri, prin Dumnezeu, dar totuşi cum?

Prin schimbarea noastră!

prof.univ.dr. Codruța-Mirela Stănișoară