Preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, profesorul Viorel Dolha, s-a aflat la sfârşitul lunii octombrie, la Veliko Gradişte, în Serbia, alături de cele două sute de cadre didactice din România la Simpozionul „ Portrete de dascăli ”. Cu acest prilej a acordat un interviu în exclusivitate pentru site-ul www.romanipentruromani.org (interviu realizat de Alexandra Dediu).

Domnule profesor Viorel Dolha ce ar fi de spus în câteva cuvinte despre Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România, al cărei preşedinte sunteţi?

Chiar dacă poartă acest nume asociaţia noastră nu este deschisă doar învăţătorilor, acest termen generic se păstrează prin tradiţie, dinainte de perioada interbelică, iar noi avem înscrişi la ora actuală aproximativ 50% învăţători, 20% educatori şi 30% profesori de gimnaziu, de liceu, chiar şi profesori universitari. În fiecare an asociaţia noastră organizează un congres, am ajuns la cel de-al 37-lea organizat anul acesta la Cluj, şi de la an la an ne bucurăm de o participare numeroasă din toată ţara, peste o mie de cadre didactice. Cei care doresc să participe, pe cheltuiala proprie, au ocazia să cunoască alţi colegi şi poate asta e cel mai important, să se dezvolte profesional, pentru că se ţin şi cursuri, să dea vizibilitate şcolilor pe care le reprezintă, activităţilor acestora, pot face propuneri pentru modificări legislative de programe şcolare, manuale. Acesta ar fi în câteva cuvinte specificul activităţilor noastre şi avem o tradiţie care ne obligă.

Ediţia 2015 a simpozionului de la Veliko Gradişte din Serbia a avut mare ecou în rândul cadrelor didactice. Am înţeles că doar din România au fost trimise peste o mie de lucrări, cum a început acest demers?

Doar din România au fost trimise pentru acest simpozion, intitulat sugestiv „ Portrete de dascăli” peste 1200 de lucrări. Şi colegii din Serbia au înscris aproximativ o sută de lucrări. Ne bucură acest interes, suntem la a VII-a ediţie a acestui simpozion găzduit anul acesta de localitatea Veliko Gradişte din Serbia. Însuşi titlul acestui simpozion „ Portrete de dascăli ” ne poate duce cu gândul la o adevărată lecţie de pedagogie în care se aduc în prim-plan modelele autentice ale învăţământului, oameni cu vocaţie de dascăli despre care s-a scris sau despre care nu s-a scris sau nu se va scrie niciodată, oameni care s-au retras la pensie sau poate că nu mai sunt printre noi, dar au fost învăţători şi profesori de excepţie. Astfel de portrete de dascăli vor apărea între paginile volumului ce va fi editat după simpozion, dar vor fi şi evocaţi de colegi în cadrul evenimentului organizat aici la Veliko Gradişte şi care a prins foarte bine. Am ales să organizăm evenimentul în Serbia pentru că îi cunoaştem pe colegii de aici, pe românii din Serbia, de la sud de Dunăre. Sunt aici peste 150 de localităţi populate exclusiv de români, dar care nu au putut până acum 2-3 ani să înveţe vreo oră de limbă română. Am cunoscut fenomenul de foarte mult timp, chiar am făcut o serie de intervenţii la Ministerul Educaţiei, primul ministru de aici ne-a trimis în urmă cu doi ani răspuns la solicitările noastre, confirmând că s-a aprobat studiul limbii române în şcolile din Serbia. Este un început firav, ştim că sunt doar patru profesori care predau ore de limba română după amiaza, după cursuri, ore de iniţiere la care participă câte 1-2 copii din fiecare an de studiu. Este o zonă în care românii trăiesc într-un număr semnificativ , sunt exact în patru colţuri ale acestei regiuni de la sud de Dunăre, zonă care începe cu localitatea Kladovo aşezată peste Dunăre, exact în dreptul oraşului Drobeta Turnu Severin, se continuă mai spre sud aproximativ două sute de kilometri spre Zajacer, Negotin şi ajunge până la Veliko Gradişte unde suntem acum, în dreptul localităţii Moldova Nouă, peste Dunăre, desigur. Iată că acest simpozion organizat de noi vine în întâmpinarea nevoilor de limbă ale românilor care trăiesc aici, în Serbia, şi considerăm că această întâlnire a dascălilor români şi sârbi reprezintă cu adevărat un moment istoric. Ne bucură că pentru prima dată românii de aici sunt vizitaţi de o delegaţie atât de numeroasă, peste două sute de dascăli din România, bineînţeles alături de colegii de aici care au înfiinţat deja Asociaţia Cadrelor Didactice de etnie română din Serbia şi sperăm ca în acest context să se lucreze organizat. Existau asociaţii culturale alcătuite uneori din oameni oneşti, alte ori dimpotrivă, nu pot să nu aşez puţin mai presus dascălii, aşa că au acum şi dascălii de etnie română de aici, asociaţia lor. Sperăm să lucreze pentru binele neamurilor de aici şi să colaborăm. Ne-a impresionat deschiderea celor de aici şi am şi semnat un protocol cu preşedinta Asociaţiei de Învăţători din Serbia, o asociaţie serioasă cu peste zece mii de membri, iar protocolul semnat ne asigură cadrul de a putea colabora cu toţii, nu doar cu cei de aceeaşi etnie cu noi.

Înţeleg că profesorii care au început să predea limba română aici îşi pun nădejdea şi speranţele în sprijinul cadrelor didactice din România. Cât de deschişi vor fi profesorii de limba română către acest demers care va implica de multe ori şi voluntariat?

Trebuie să lucrăm cu diplomaţie, pot fi orgolii şi chiar suspiciuni. De aceea trebuie să fim fixaţi în ceea ce facem, să-i sprijinim în condiţiile legislaţiei din Serbia, sigur, să fim exigenţi, să fim foarte exacţi şi să împlinim valorile europene. Colegii din ţară sper să înţeleagă ideea de a nu aduce manuale depăşite, cărţi care nu corespund cerinţelor concrete. Toţi cei care învaţă aici pornesc de la zero cu limba română pentru că în familie nu mai vorbesc româneşte decât bunicii lor, la o mare parte dintre elevi vorbesc româneşte doar părinţii, aceşti părinţi sunt prima generaţie care şi-a pus speranţele că urmaşii lor vor învăţa limba română în şcoli. Iată că s-a întâmplat, şi ei pornesc acum de la zero. În acest moment clasa întâi este formată din câţiva elevi de la gimnaziu, câţiva de la clasele primare şi de liceu. De aceea este mare nevoie de abecedare şi alte materiale didactice pe care cu siguranţă le aşteaptă din partea noastră. Poate au nevoie de sprijin financiar şi de aceea e important să edităm manuale chiar specifice lor, abecedarele noastre fiind concepute pentru copii care vorbesc limba română, dar care nu ştiu să scrie, pe când ei sunt etnici români, iar situaţia istorică i-a determinat să nu ştie limba părinţilor lor.

Care ar fi mesajul dumneavoastră după acest eveniment?

Eu cred că vom reuşi, şi deja am câştigat nişte colegi, chiar intelectuali sârbi, pentru că intelectualii simt ceea ce e drept şi ceea ce e nedrept, ceea ce e frumos şi ceea ce nu e frumos. Le-am promis că în timp, vor ajunge intelectuali sârbi chiar de aici, să le spună etnicilor români să-şi trimită copiii să înveţe limba părinţilor lor. Sunt lucruri atât de fireşti pe care dorim să le vedem împlinite.

   Spectacolul de teatru „Amalia respiră adânc” de Alina Nelega, producţie a Teatrului „Mignon”, în regia Amaliei Olaru şi în interpretarea actriţei Ioana Marchidan, va fi prezentat pe 11 noiembrie, în sala studio a Teatrului din Cetate din Gyula.

„Ioana Marchidan sperie. În sensul bun, dacă se poate spune aşa. Are nişte ochi mari, rotunzi şi limpezi şi-şi prinde parte din păr în două cocuri, ca să semene cu o puştoaică de liceu, şi faţa e şi mai liberă, vedem în ochii ei şi mai bine. N-ai cum să îndrăzneşti să te uiţi în altă parte dacă nimereşte povestind în ochii tăi. E imprevizibilă şi mimica ei o spune tot timpul. De la calm la agitat, de la zâmbet la compătimire, de la linişte la ţipete.”(Ancuţa Iosif – Amalia respiră cel mai adânc)

Spectacolul va fi prezentat în limba română cu supratitrare în limba maghiară.                                                                                                                                                                            Sursa: Timpromanesc.ro      

   Drama petrecută săptămâna trecută la Clubul Colectiv din Bucureşti a impresionat întreaga lume. Agenţiile de ştiri au preluat rapid informaţia şi în foarte scurt timp lumea a fost conectată la evenimentul care a scos zeci de mii de oameni în stradă, zilnic, în semn de protest faţă de neregulile din societatea românească şi de gradul adâncit de corupţie din România. Până astăzi numărul celor care şi-au pierdut viaţa în urma incendiului a ajuns la 38 de victime, peste o sută de personae fiind în continuare internate în unităţi spitaliceşti din ţară sau străinătate. Fatidica întâmplare a impresionat o lume întreagă, medici specialişti din Israel, Franţa şi alte state, oferindu-şi deja disponibilitatea pentru salvarea supravieţuitorilor incendiului. Nici moldovenii de peste Prut nu au rămas insensibili la drama tinerilor din Bucureşti . Iniţiatorii blogului Brutal Basarabia organizează un concert caritabil, pentru a susţine victimele incendiului din clubul Colectiv din Bucureşti. Banii obţinuţi din bilete vor fi transferaţi în proporţie de 100% pentru aceste victime, transmite IPN. „Invităm întreaga comunitate rock/metal din Republica Moldova să participe la un concert caritabil. Banii din vânzările biletelor vor fi transferaţi în contul Fundaţiei Estuar, care ţine legătura cu familiile victimelor”, scrie pe blogul Brutal Basarabia.
Concertul caritabil este programat pentru ziua de 13 noiembrie 2015, la Clubul Albion din Chişinău, începând cu ora 20.00, preţul unui bilet fiind de 70 de lei. Sunt aşteptate să concerteze patru formaţii de muzică rock din Chişinău: Abnormyndeffect, Harmasar, Rubycone şi Autist. Organizatorii evenimentului fac apel la întreaga comunitate să fie solidară cu familiile de români greu încercate în aceste zile, chiar dacă nu sunt fani ai muzicii rock, pot lăsa donaţiile lor la intrarea în locaţie sau să depună orice sumă de bani într-unul din conturile bancare deschise. „Acest eveniment nu este unul pur „românesc” numai pentru „români”, facem apel la unitate între toţi oamenii care fac parte din comunitatea metal locală, este o tragedie comună”, se spune în adresare.

Filme, expoziţii de pictură, proiecţii de fotografie dar şi alte evenimente care pun în evidenţă bogăţia patrimoniului cultural contemporan al Republicii Moldova vor fi prezentate publicului larg, vineri, 6 noiembrie în cadrul MONS 2015 – capitală culturală europeană. Manifestarea culturală dedicată Republicii Moldova este organizată de Institutul Cultural Român de la Bruxelles şi reprezintă o poziţionare a artei şi cinematografiei din Republica Moldova în agenda culturală europeană. Potrivit site-ului ICR Bruxelles, programul desfăşurat sub genericul “Moldavie en Folie” debutează cu documentarul “ Baronul ţiganilor ”(2014), film selecţionat la ediţia 2015 a Festivalului de film documentar Cronograf , de la Chişinău. La eveniment va fi prezent şi fondatorul Cronograf , Virgil Mărgineanu, producătorul documentarului “Te iubesc Ion şi Doina ” , producţie ce va fi prezentată la Mons , realizată în memoria celor doi mari patrioţi Doina şi Ion Aldea – Teodorovici.

   De asemenea, lucrări de artă semnate de artiştii plastici moldoveni - Veaceslav Fisticanu, Valeriu Herţa, Ghenadie Jalbă, Vladimir Palamarciuc, Igor Svernei şi Tudor Zbârnea, vor putea fi admirate şi apreciate de specialişti şi nu numai .

   Evenimentul dedicat culturii din Republica Moldova, organizat de ICR Bruxelles având ca parteneri Asociaţia AirBe Harmonie şi spaţiul de creaţie experimentală Maison Folie, cu sprijinul reţelei europene a institutelor culturale naţionale din Bruxelles (EUNIC Bruxelles) îşi propune să facă o punte de legătură între spaţiile culturale europene şi ţările din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, în special Republica Moldova.

Sâmbătă, 31 octombrie 2015, Arhivele Naţionale aniversează 153 de ani de activitate ca structură unificată din cele două instituţii care funcţionau în Moldova şi Ţara Românească. La ceas aniversar, directorul Arhivelor Naţionale Mehedinţi, istoric prof.univ.dr . Tudor Răţoi a răspuns cu amabilitate la câteva întrebări pe această temă. (Interviu realizat de Alexandra Dediu)

A.D. Domnule director Tudor Răţoi, care este semnificaţia zilei de 31 octombrie pentru instituţia Arhivelor Naţionale?

T.R. 31 octombrie este data la care a fost adoptată o măsură de o importanţă specială pentru instituţia Arhivelor Româneşti, în sensul că urmare a unui Jurnal al Consiliului de Miniştri şi apoi a unui Decret Domnesc de la 1862, Arhivele din cele două Principate Române care se uniseră în 1859, s-au unificat. Cu alte cuvinte, din data de 31 octombrie 1862 Arhivele Româneşti au funcţionat ca o singură instituţie. În plus, prin aceeaşi măsură ele au fost puse sub oblăduirea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, altfel spus au fost date în grija unui minister cu comprehensiune culturală şi educativă, bineînţeles şi religioasă, care se va îngriji de funcţionarea instituţiei multă vreme după aceea. După 1862 au fost adoptate o serie de alte măsuri care au perfecţionat funcţionarea instituţiei până în 1925, când vom avea o lege specială a arhivelor şi aceast moment fiind încă unul deosebit de important în viaţa instituţiei noastre.

A.D. Cum a marcat anul acesta instituţia pe care o conduceţi, „Ziua Arhivelor Naţionale”?

T.R. La forţele şi mijloacele pe care le avem la dispoziţie, încercăm să marcăm şi noi acest moment prin organizarea „Zilei Porţilor Deschise”. Astăzi fiind vineri, ziua lucrătoare de dinaintea datei de 31 octombrie, cei care au trecut pragul instituţiei noastre au avut ocazia să vadă depozitele, (însoţiţi de personalul Arhivelor) să vadă cum sunt organizate şi păstrate documentele, să obţină relaţii în legătură cu aceste activităţi, în legătură cu accesul la documente, cu felul în care sunt primite solicitările cetăţenilor, cum sunt rezolvate, cum sunt date răspunsurile, cum se face cercetarea la sala de studiu, în general, cum funcţionează instituţia. Cei care au trecut pragul instituţiei noastre azi, din păcate nu foarte mulţi, au putut să vadă că instituţia este una deschisă, o instituţie cu o dimensiune socială foarte puternică şi că de multe ori de aceasta depinde rezolvarea unor probleme foarte concrete ale oamenilor . Am avut bucuria să primim din partea unui priten adevărat al instituţiei noastre, domnul colonel Victor Şerban pe care-l cunosc mulţi cetăţeni ai municipiului Drobeta Turnu Severin , să primim din partea ONG-ului pe care-l conduce un mesaj emoţionant prin conţinut. Domnia sa nu uită niciodată de această zi aniversară, ne telefonează cu 1-2 săptămâni înainte, ne reaminteşte de eveniment şi se interesează ce activităţi intenţionăm să organizăm cu acest prilej.

A.D. Aniversarea instituţiei este cu siguranţă şi un moment al bilanţului. Ce ar trebui consemnat pe agenda de lucru a anului 2015 la capitolul realizări?

T.R. Am avut câteva lucruri pe care le putem încadra ca realizări în anul 2015. Aş aminti în primul rând faptul că ne-am continuat activitatea de publicare a documentelor municipalităţii severinene. Şi anul acesta, ca dealtfel în fiecare an, de „Zilele Severinului” a apărut vol.IX al acestei serii de documente, de această dată cele care marchează anul 1929 . Tot în aceeaşi perioadă instituţia noastră a adus în atenţia cetăţenilor urbei o expoziţie stradală foto-documentară etalată pe 15 panouri, care a fost amplasată în zonele de mare circulaţie din oraş de la acel moment. Ea s-a intitulat „Sport şi divertisment în Severinul interbelic” iar în toamnă am organizat cu ocazia evenimentului anual „Toamna severinenă”, o expoziţie denumită generic „ Ada-Kaleh, ostrovul mitologic”, o expoziţie de asemenea foarte apreciată în rândul vizitatorilor din acea perioadă. Ar fi de menţionat totodată participările la sesiuni ştiinţifice din ţară, la Târgu-Mureş, Bacău şi alte oraşe, dar şi în urbea noastră, nu mai departe de ziua de ieri când s-au derulat lucrările Simpozionului Internaţional Drobeta – Arheologie, Istorie, eveniment organizat de Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu Severin, iar în perioada imediat următoare ne vom deplasa la o sesiune ştiinţifică a Muzeului Banatului din Timişoara. Prin urmare am realizat câteva activităţi importante menite să valorifice patrimoniul nostru arhivistic şi sperăm că acest lucru se înscrie în nota distinctă a acestui an. Tot pe plan strict profesional am avut în atenţie o activitate extrem de importantă, de îndrumare şi control a creatorilor şi deţinătorilor de documente, cu o concentrare specială pe creatorii din Administraţia Publică unde de regulă se constată şi lucruri bune, dar din păcate şi lucruri mai puţin bune, pe acestea din urmă ne străduim să le îndreptăm, să aducem creatorii şi deţinătorii de documente cât mai mult în litera şi în spiritul legii arhivelor naţionale.

A.D. Şi dacă tot am vorbit despre bilanţul activităţii instituţiei, ţinând cont că se apropie şi finalul de an, aţi trasat deja agenda de priorităţi ale instituţiei pentru 2016?

T.R. Chiar în această perioadă ne cristalizăm obiectivele pentru 2016, avem obiective care urmăresc liniile de bază şi permanente ale instituţiei, cum ar fi cel despre care am amintit deja, îndrumarea şi controlul, vom continua publicarea documentelor municipalităţii, vol.X- documentele anului 1930 şi în plus, faţă de ceea ce am făcut până acum, intenţionăm ca împreună cu colegii din Oltenia să edităm un album de documente. În cele 300 de pagini pe care estimăm că le va avea vom face referire la Oltenia în primul război mondial sau mai exact Oltenia în Războiul Reîntregirii Naţional Statale Româneşti. De asemenea avem în vedere să participăm şi anul viitor la cele două evenimente tradiţionale din viaţa municipiului, „ Zilele Severinului „ şi „Toamna Severineană”. Şi nu în ultimul rând vom participa la valorificarea .potenţialului pe care vi-l vom oferi, odată cu reintroducerea în circuit public a Palatului de Cultură pentru că , după cum se cunoaşte şi sper să se realizeze, la sfârşitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie, va avea loc inaugurarea Palatului Culturii din Drobeta Turnu Severin, după ample lucrări de restaurare pe care le-a cunoscut în ultimii ani .

A.D. La final, vă invit domnule director să adresaţi un mesaj, la ceas aniversar, către cei care au trecut măcar o dată pragul Arhivelor Naţionale Mehedinţi, şi celor care urmează să-l treacă.

T.R. Aş vrea să le transmit tuturor cetăţenilor că Arhivele Naţionale Mehedinţi reprezintă o instituţie absolutamente deschisă, o instituţie care va face tot ceea ce este posibil să satisfacă toate pretenţiile celor care îi trec pragul, fie că sunt clienţi obişnuiţi care îşi caută drepturile, fie că sunt cercetători ştiinţifici. Arhivele Naţionale rămân o instituţie care încearcă să-şi consolideze locul în sistemul instituţional al ţării şi suntem convinşi că anul 2016 va reprezenta un moment în care atât interesele oamenilor cât şi ale instituţiei ca atare se vor îmbina armonios.