Creştinii-ortodocşi cinstesc astăzi aşa cum se cuvine Duminica Floriilor, primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare, din cursul anului bisericesc. Sărbătoarea care preede Săptămâna Patimilor din Postul Paştilor, aminteşte de intrarea triumfală a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, într-o smerenie desăvârşită, călare pe un asin. Se spune că la porţile cetăţii sfinte a fost întâmpinat cu entuziasm şi bucurie de o mulţime de oameni care l-au primit ca pe un adevărat împărat şi i-au aşternut în cale ramuri de finic. Din păcate peste doar câteva zile aceeaşi mulţime va cere condamnarea şi răstignirea sa pe cruce.

În vechime, această duminică era numită şi Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii mergeau cu toţii, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţtei. Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei împă­raţii acordau graţieri. După un obicei străvechi, în această zi se aduc la biserică ramuri de salcie, care sunt binecuvântate de preoţi şi împărţite cre­dincioşilor, în amintirea ramurilor de finic şi de măslin, cu care mulţi­mile l-au întâmpinat pe Mântuitor.

Sărbătoarea mai este cunoscută şi sub denumirea de "Duminica Stâlpărilor". De Florii prăznuim intrarea Mântuitorului în Ierusalim. Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazărînvierea lui Lazăr devenind simbolul învierii viitoare a neamului omenesc.

În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară. Potrivit tradiţiei, într-o sâmbătă, Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama-sa să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, îşi aduce aminte de plăcinte. Se grăbeşte să coboare, cade şi moare.

Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, există obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la ţară să facă ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post.

Potrivit credinţei populare, "mâţişorii" sfinţiţi de preot, în biserică, în Duminica Floriilor, au puteri magice: împletiţi în coroniţe şi aşezaţi deasupra uşilor, la ferestre şi la icoane, ei apără familia de boli şi de alte rele, aducând spor şi noroc. La ţară, ramurile de salcie înmugurită sunt legate în jurul pomilor fructiferi, ca să rodească din plin şi sunt amestecate în hrana animalelor, ca să le păzească sănătatea şi productivitatea.

În ziua de Florii, stupii erau împodobiţi cu ramurile de salcie sfinţite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină.

În unele sate, mâţişorii erau aruncaţi în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate.

Tradiţia cere ca de Florii mormintele să fie curăţate şi stropite cu apă sfinţită, iar crucile să fie împodobite cu flori de primăvară şi cu crenguţe sfinţite de salcie. Se dau de pomană, pentru sufletele celor plecaţi dintre cei vii, plăcinte şi gogoşi.

LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTĂ NUME DE FLORI!