La aproape un an de zile după ce în aprilie anul trecut, a apărut la Editura ALTIP din Alba Iulia, în coeditare cu Editura ICRV din Zrenianin, albumul monografic Vlahii din Muntenegru. Povestea unei populaţii străvechi care dispare de Costa Roşu şi Cvetko Pavlović, recent a apărut, la aceleaşi edituri, albumul monografic, Românii din Voivodina. Povestea unei populaţii care persistă, semnat de acelaşi Costa Roşu, cu fotografii de Todor Ursu şi Diana Ocolişan şi desene de Viorel Flora.
Povestea unei populaţii care persistă, sau care încă mai persistă, deşi are aerul unei fermităţi, nu e deloc optimistă, dar este una mai mult decât reală şi necesară, iar faptul că persistă este şi un mic avertisment, o afirmaţie prevestitoare. Această populaţie care stăruie sunt românii din Voivodina. Singurul subiect de o reală continuitate în cercetările noastre, care încă ne captează atenţia, spiritul de permanentă investigare, este trecutul şi prezentul acestei populaţii, el persistă, printr-o energie inepuizabilă, în cercetările şi lucrările monografice, ca subiect al reuniunilor ştiinţifice, în presa noastră, etc. Lucrările pe această temă au o diversitate tematică extrem de variată, de la cele cu caracter cultural, literar, lingvistic, istoric, până la cele care ţin de spiritualitate, etnografie, folclor etc. Dacă am apela la datele statistice vom constata că cele mai multe lucrări, din ultimii 50 de ani, ţin tocmai de acest subiect, sunt scrieri care tratează diversitatea şi imaginea românilor din Banatul sârbesc, respectiv totalitatea vieţii minoritarului român şi promovarea acestuia, iar Costa Roşu este cel care, la acest capitol – printre cei care au abordat diversele aspecte ale realităţii noastre şi au susţinut lucrări relevante cu un asemenea conţinut – are cea mai impozantă bibliografie, fiind şi cel mai avizat autor. De aici rezultă şi relevanţa acestui album monografic – Românii din Voivodina, care este departe de a fi un album, dimpotrivă. Mai degrabă îl vom caracteriza drept un scurt tratat de istorie culturală, fiind o lucrare de sinteză despre aspectele semnificative care constituie fiinţa românului minoritar din Voivodina. 
Lucrarea în cauză – prin cele patru capitole: Localităţi cu români din Banatul sârbesc; Localităţi cu români din Bačka; Personalităţi româneşti din Voivodina; Vechi prezenţe culturale româneşti – ne indică în mod aparte complexitatea momentelor şi împrejurărilor atât istorice, cât şi culturale, care şi-au lăsat amprenta în procesul de identificare, formare şi statornicire a populaţiei româneşti, oferă strictul necesar care ne aduce, între copertele unei cărţi, poate cea mai completă şi complexă traiectorie a românilor din Voivodina, faptele care îi definesc şi care le marchează identitatea naţională, şi în mod aparte autenticitatea. Valoarea lucrării constă şi în faptul că autorul ei beneficiază de impresionante izvoare scrise şi nescrise, iar sursele cercetate – drept documente relevante, unele fiind inedite, suportul cheie pe care este construită arhitectura cărţii – aduc şi pagini noi despre românii din Voivodina. Aproape deloc nu se ştia despre români în afara spaţiului bănăţean şi că primele documente atestă prezenţa lor în anul 1750, în Protocolul şedinţelor Magistratului din Novi Sad. În faţa altor lucrări monografice cu subiect similar, Românii din Voivodina beneficiază de câteva avantaje. Mai întâi, această carte vine în urma unui şir de lucrări în care Costa Roşu, pe parcurul a câtorva decenii, a cercetat şi a publicat în parte, în volume tematice, diferite aspecte ale realităţii noastre, astfel că acest volum aduce un rezumat, dar şi o privire de ansamblu asupra fiecărui segment tratat în parte, apoi prin notele care însoţesc compartimentele tematice ne oferă un instrument propice în vederea aprofundării cercetărilor.
Pentru a reliefa contextul general în care s-au petrecut şi au evoluat anumite fenomene, cum este cazul cu presa şi literatura noastră, Costa Roşu face incursiuni şi într-un spaţiu mai extins decât cel al Banatului sârbesc, fapt care ne facilitează o mai bună receptare a subiectelor invocate. Astfel putem înţelege relaţiile foarte strânse, atunci fireşti, între intelectualii de pe întreg teritoriul Banatului, acţiunile comune, împrejurările care au determinat începuturile scrisului, respectiv presei româneşti şi care a avut un singur scop – promovarea şi emanciparea etnicilor români. Compartimentul reflectă interesul şi receptivitatea atât a opiniei publice româneşti, cât şi capacitatea şi diversitatea de a susţine apariţia presei, ea nefiind deloc o activitate banală şi fără vlagă, dimpotrivă, având o varietate tematică şi de concept de la cele politice, cu caracter economic şi social, până la cele de literatură şi de educaţie şi învăţământ, s-a impus ca o necesitate în obţinerea drepturilor, promovarea intereselor naţionale. Astfel cunoaştem câteva perioade în viaţa scrisului românesc bănăţean. Cea care ţine de perioada spaţiului românesc, pe cât posibil, unitar – din vremurile dominaţiei habsburgice, apoi perioada care urmează în urma constituirii Banatului sârbesc, perioadă care avea să marcheze pentru totdeauna evoluţia etnicilor români – perioada ruperii lor de fiinţa naţională, fractură soldată cu noi încercări, noi începuturi, cu o vădită retrogradare în planul creaţiei, cu o risipă a cadrului intelectual prin plecarea lor în România. De aici se poate observa cât de importantă şi necesară era unitatea naţională pentru că ce a rămas dincolo de frontiera României a întâmpinat obstacole majore în evoluţia şi emanciparea naţională. Perioada unei ascensiuni pe scara valorilor se face simţită abia în a doua parte a secolului XX. 
Conţinutul cărţii poate fi şi unul intrigant – determinat de derularea faptelor istorice, prin destinul populaţiei româneşti care timp de câteva secole şi-a urmat firul ancorat în labirintul istoriei, prin Banatul sârbesc, respectiv Voivodina şi încă mai persistă în faţa atâtor vicisitudini. Citită dincolo de conţinutul propriu-zis, de urcuşurile, de realizările, de eşecurile, de tumultul unei involuţii de care, în perspectiva timpului, e pândită această populaţie, cartea poate fi şi o replică la absurditatea unor evenimente şi perioade istorice. E clar că între copertele acestei cărţi ni se înfaţişează o populaţie care cu înverşunare şi mândrie se opune uitării.
Românii din Voivodina, dacă facem abstracţie de aspectul ştiinţific, de complexitatea conţinutului, de mesajul pe care ni-l aduce, este o lucrare din care, în esenţă, transpare universul minoritarului drept model şi experienţă existenţială. Vom înţelege această carte precum o laudă închinată unei populaţii care a făcut totul ca să nu dispară înainte ca să confirme că a existat prin concret, prin limbă, creaţie, spiritualitate. Oricum, cartea nu va lasă pe nimeni indiferent.
Şi acest album, asemănător celor două precedente, apare într-o ţinută grafică de excepţie semnată de Marius Roşu.

Nicu CIOBANU

Sursa: Săptămânalul Libertatea