În 15 februarie 2016, de la ora 18.00, Institutul Cultural Român Budapesta organizează vernisajul expoziției „Maeștri ai picturii românești"- din Colecția de artă Lucian Pop, pe simezele din str. Izsó nr. 5, în prezența proprietarului colecției, a doamnei Iulia Mesea, critic și istoric de artă la Muzeul Național Brukenthal  și a domnului Tudor Octavian, publicist şi critic de artă.

Pe parcursul serii va fi prezentat albumul bilingv intitulat „Lumină și culoare. Colecția de artă Lucian Pop / Light and Colour. The Lucian Pop Art Collection", editat cu prilejul expoziției organizate la Budapesta.

Expoziția reunește o selecție de lucrări reprezentative din „Colecția de artă Lucian Pop" semnate de Andreescu, Petrașcu, Grigorescu, Luchian, Tonitza, Baba,  Bernea, Ilfoveanu şi alte nume mari ale picturii românești.

Expoziția va putea fi vizitată în perioada 15 februarie - 30 aprilie 2016.

Poliţistul local bătut cu bestialitate, în urmă cu 10 zile, la Drobeta Turnu Severin, a încetat din viaţă noaptea trecută, în spitalul din Craiova, unde era internat. Joi, Constatin Barbu a suferit o intervenţie chirurgicală la cap, iar potrivit medicilor şi apropiaţilor, operaţia a decurs bine. Existau şanse mari de recuperare, dar joi seara între orele 23,30 şi 24,00, inima lui Constatin Barbu a încetat să mai bată. Trei atacuri de cord succesive l-au trimis în lumea îngerilor pe poliţistul care nu a dorit nimic altceva decât să-şi facă datoria, iar pentru acest fapt a plătit cu viaţa. În 2 februarie, în timp ce se afla la serviciu, poliţistul a fost solicitat să intervină pentru aplanarea unui conflict izbucnit în faţa unui bar din Drobeta Turnu Severin. Ajuns la faţa locului, poliţistul a fost lovit cu bestialitate şi pus la pământ de un individ, care acum este arestat preventiv. Constatin Barbu a fost lovit de mai multe ori cu pumnul la nivelul piramidei nazale, iar în cădere a suferit o fractură craniană.  A sângerat abundent până la venirea Ambulanţei  şi a intrat în comă. Medicii de la Spitalul de Urgenţă din Drobeta Turnu Severin au decis să-l tranfere la Craiova, unde a stat în comă indusă mai multe zile. Familia, colegii şi apropiaţii au sperat în tot acest timp că se va reface, iar intervenţia chirurgicală de joi părea că va fi salvatoare pentru poliţist. Cu toate acestea, inima lui a cedat. Constantin Barbu avea 58 de ani şi era recunoscut ca fiind un poliţist local cu experienţă, un om bun cu un suflet imens. Toţi colegii au doar cuvinte de laudă pentru cel care avea tot timpul la el o vorbă bună şi o încurajare. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Comunitatea istoricilor, dar și a medicilor din Republica Moldova face apel la instituțiile statale, în vederea înveșnicirii numelui doctorului și martirului basarabean Daniel Ciugureanu.

Intelectualii cer instalarea unei plăci comemorative pe clădirea din centrul Chișinăului, în care a locuit Daniel Ciugureanu,  primul ministru al Basarabiei, ales la 17 ianuarie 1918, care alături de alți eroi basarabeni precum Pantelimon Halippa, Ștefan Ciobanu și Ion Pelivanau înfăptuit Marea Unire. Personalitatea emeritului om politic și medic a fost evocată în cadrul unui simpozion științific organizat la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testimițeanu”, cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la nașterea sa, potrivitradiochisinau.md.

Considerat printre cei mai importanți luptători pentru reunirea Basarabiei cu România la 1918, numele lui Daniel Ciugureanu este puțin cunoscut pe ambele maluri ale Prutului. În ultimii ani, scriitorii, istoricii și medicii din Republica Moldova încearcă să reînvie memoria personalității sale. În deschiderea simpozionului, prorectorul Universității de Medicină, Gheroghe Rojnoveanu a subliniat importanța scoaterii din întunericul uitării, a marilor personalități ale poporului român.

”Este un lucru inadmisibil, că Republica Moldova care își propune să revină în spațiul de cultură și civilizație europeană să intre în acest spațiu cu o amnezie, cu o memorie ciuntită sau și mai grav, fără memorie istorică. În acest caz nu are rost nici revenirea noastră în spațiul Uniunii Europene” , a declarat Gheroghe Rojnoveanu.

Autorul unei cărți dedicate lui Daniel Ciugureanu, scriitorul Efim Tarlapan, este de părere că scoaterea din umbră a personalității sale ar putea fi sursă de inspirație, în societatea prezentă a Republicii Moldova care duce lipsă de modele.

”De el a depins și Ziua Unirii, și chiar Unirea, pentru că Sfatul Țării a votat Unirea, iar el ca prim ministru a tradus-o în fapte. Regele Ferdinand l-a decorat cu toate distincțiile posibile, iar partea adversă de la care a rupt Basarabia din dinți, l-a pedepsit, l-a condamnat la moarte”, a declarat Efim Tarlapan.

Doctorul în istorie Gheorghe Negru a vorbit despre personalitatea lui Daniel Ciugureanu în contextul contracarării curentului românofil în Basarabia în timpul Primului Război Mondial.

”Românofil este termenul de arhivă, din documente, de vânare a celor mai valoroase personalități ale Basarabiei, printre care Daniel Ciugureanu, a celor conștienți de identitatea lor, și de soarta pe care a avut-o Basarabia și care ar trebui să fie viitorul Țării”, a declarat Gheorghe Negru.

Despre rolul și faptele omului politic și medicului Daniel Ciugureanu au vorbit în comunicări și alți istorici precum Ion Negrei, Ion Varta, Mihai Tașcă sau muzeograful Veronica Boldișor.

Daniel Ciugureanu a fost prim ministru al Basarabiei care la 28 martie 1918, la o zi după ce Sfatul Țării a votat Unirea cu România împreună cu Pantelimon Halippa, Ștefan Ciobanu și Ion Pelivan a făcut parte din delegația care a dus la Iași ACTUL UNIRII.  A îndeplinit mai multe funcții de ministru pentru Basarabia în patru guverne după Unire, a fost deputat şi senator, fiind ales Vicepreşedinte al Camerei Deputaților în 1922, Vicepreşedintele Senatului în 1936 şi Preşedintele ad-interim al Senatului Regatului România Mare în 1936.

Născut, în satul Şirăuţi, judeţul Hotin astăzi Briceni, la 9 decembrie 1885,medic-chirurg, cu stagiu  și pe front, Daniel Ciugureanu a murit în mai 1950, în circumstanțe misterioase. Se presupune că ar fi fost asasinat în drum ce era dus spre închisoarea din Sighetul Marmației, după ce autoritățile l-au arestat, în locuința sa din București în noaptea de 5 spre 6 mai și condamnat la închisoare, fără niciun proces judiciar, așa cum s-a întâmplat cu mii de intelectuali români în acea perioadă, din ordinele lui Stalin.

A fost îngropat simbolic, în cimitirul comun al deținuților la Sighet, locul real unde se află cadavrul său nefiind cunoscut până în prezent.

Sursa: http://evzmd.md/

Liderul Mișcării Unioniste Acțiunea 2012, George Simion, are dreptul să intre pe teritoriul Republicii Moldova. Judecătoria Centru din Chișinău a anulat decizia Biroul Migrație și Azil care i-a interzis unionistului să intre pe teritoriul Republicii Moldova.

„Am fost o victimă a persecuției politice, acesta a fost un dosar politic, dar am învins, după această decizie mesajul unirii are libertate”, a declarat George Simion după ședința de Judecată.

Decizia nu este definitivă și poate fi atacată la Curtea de Apel Chișinău.

Interviu în exclusivitate cu Christian Ruțanu Wagner, român timocean, compozitor și  fondator al  Ansamblul de muzică românească modernă  „Misteria Carpatica”.

Reporter:  Pentru început, câteva cuvinte despre  apariția, specificul și compoziția ansamblului „Misteria Carpatica”.

Christian Ruțanu Wagner:  Ansamblul pentru muzica românească moderna „Misteria Carpatica” s-a născut în 2004, după întoarcerea mea din Finlanda, unde am concertat. Mi-am dat seama în ce primejdie se află folclorul nostru. Aici, în Timoc, a devenit prada asimilării şi a profanizării totale. De mic copil umblam cu bunicul meu, un om cult şi „român în ciudă tuturor“, pe la şezători şi clăci. Ascultam lăutarii vechi visând şi plângând, murind şi nascându-se iar, prin cântecele sale. Păcala, Ştefan-Voda, Popa Oprea, Mi‘ai Viceaz, Ghiţa Catanuţă, ăştia au fost eroii mei, nu Donald Duck . Am crezut că tot ce cântă lăutarii e adevărat. Mă adurmeau şoaptele babelor când vorbeau în graiul dulce timocean-bănăţean, moale, fermecător. Aşa, am pus mâna pe fluier, şi am continuat. Saxofonul, naiul, cavalul, tilinca, trompeta, clarenet, flaut, pian... Am înţeles că sunetele graiului românesc se pot transforma într-un mod metafizic în cântec. Nu eu am luat fluierul în mână, el a pus mână pe mine. Cumva logic, ascultând sincopele lăutareşti şi schimbările major-minor, percepând armonia, compărând lungimea notelor şi a pauzelor, am descoperit jazz-ul, prin muzica românească! Am începând să studiez be-bop-ul, funky, groove... Ei bine, când m-am întors din nou folclorului nostru, am înţeles că lăutarii au murit, iar cântecele din bătrâni au devenit nişte lături, cu temele precum „Duşmanii“, „Banii“, „Merţedes“, „BMW“ ... Prea îmi iubeam Neamul şi prea mă autostimam că să permit aşa ceva. Atunci am luat melodia românească, armonie tradiţională îmbogăţită, şi ritmul modern şi aşa s-a născut Misteria. Eu de fapt nu cânt ethno-jazz, ci muzica româneasca autentică. Dacă era viu moşu-Visălin al Niţî lăutaru’, tot aşa făcea. Deci, să vă spun pe înţelesul tuturor: în Timoc, folclorul e profanat, în România a căzut în capcana autenticităţii sale. E îi dau o haina modernă. Atât.

Rep.:  Care este activitatea muzicală defășurată până acum și cum poate fi caracterizată?

C.R. W.: Până acum, am imprimat numai un album, „Dacia Ripensis”,  dedicat spiritualităţii dacoromane paleocreştine în Timoc. A apărut pe internet, sub egida Kzv Production din Viena. Acum pregătim albumul nou, „Lumina Raiului”. Va fi dacic, mai păgân, mai zamolxian, mai valah. Activităţile noastre au fost mereu dedicate scopului: descoperirea adevărului . E secolul XXI, într-o Europa liberă, un neam dispare! Cernăuţi, Chişinău, Tiraspol, Nigotin, Vidin, Moscopoie, Jeiane... Încă trei Românii se pierd! Eu strig, urlu, bocesc, implor, ordon prin muzică: trezeşte-te, Românie! Apără-ne! Am cântat lui Băsescu, am cântat în România, în toata Europa, cu acest mesaj. Eu alta dorinţă nu am.

Rep.:  Este muzica o formă de luptă culturală și o modalitate de  afirmare și de păstrare a identității românilor din Serbia și de pretutindeni?

C. R. W.: Da! Muzica e lupta mea! Aş putea lua puşca sau sabia în mână, însă naiul e mai eficient şi nu ucide. Eu am număi o dorinţă: să-mi văd Neamul întregit. Apoi pot să ating Nirvana. Cred că sunt trimis aici pentru a face asta. Sper că, odată când mă voi afla în faţă lui Ştefan, să-i predau un raport satisfacător.

Rep.:  Românii timoceni au conștiința aparteneței lor etnice și culturale la poporul român?

C. R. W.: Românii timoceni sunt divizaţi artificial, din partea statului ocupator sârb, în 3 grupuri: românii care ştiu că-s românii, cei ce se consideră vlahi, şi cei ce se cred sârbi. Etnonimul nostru străveche era mereu RUMÂN . Statul sârb a inventat limba vlahă şi alfabetul vlah - ce stupiditate dacă ştim că în graiul timocean nu exista sunetul H! -  şi a creat confuzie mare. Acum România are cuvântul. Prea a tăcut!

Rep.:  Statul Sârb vă respectă drepturile sau mimează respectarea acestora?

C. R W.:  Statul sârb nu respectă nimic. Este o creeaţie genocidală bazată pe nefericirea minorităţilor: română, maghiară, albaneză, rromă, bulgară, croată. Sper că voi trai să-i văd sfârşitul. N-am alt comentar (de fapt am dar nu e decent) .

Rep.:  Ce proiecte aveți în derulare și care sunt planurile de viitor?

C. R. W.: Acum vom conlucra cu Ambasada României la proiectul Centrului Cultural Român, şi vom imprima albumul „Lumina Raiului”. Vom concerta mult în Patria-Mamă, să împrunăm cât mai mulţi daci tineri să audă cine suntem.

Rep.:  Ca om al locului, cunoscător al nevoilor românilor din Serbia, ce mesaj doriți să adresați românilor din Patria-Mamă?

C. R. W.: Fraţi Românii, uniţi-vă, întoarceţi-vă Neamului, nu uitaţi de noi! Ştiţi de ce? Pentru că nu vom sta etern pe Terra. Şi când ne întâlnim cu Decebal, ce răspuns îi dăm?! Gândiţi-vă! Vă iubim.

A consemnat Alin Roateș