Ministrul delegat pentru relațiile cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, s-a întâlnit azi, 12 martie 2016, la Kuala Lumpur, cu ministrul de externe al Malaysiei, Dato' Sri Anifah Aman, și Hajah Nancy Binti Haji Shukri, ministru la cabinetul prim-ministrului responsabil pentru justiție.

Demnitarul român efectuează o vizită de lucru în statul asiatic pentru a discuta cu autoritățile din Malaysia rezolvarea cazurilor celor patru cetățeni români arestați pentru trafic de droguri.

În calitate de emisar special al Președintelui Klaus Iohannis și al Premierului Dacian Cioloș, ministrul delegat a transmis scrisorile oficiale din partea celor doi înalți demnitari români, în care se face apel la clemență din partea autorităților malaysiene în cazul pedepsei cetățeanului român Ionuț Gologan, pentru a-i putea salva viața.

În cadrul întrevederii, ministrul delegat și-a exprimat, de asemenea, speranța că deciziile justiției în cazurile celorlalți trei cetățeni români vor evita pedeapsa capitală și a subliniat importanța încheierii unor acorduri de colaborare în domeniul justiției între România și Malaysia.

De asemenea, demnitarul a mai evidențiat însemnătatea dialogului bilateral între cele două țări la nivel politic, cultural și educațional.

În cadrul deplasării în Malaysia, oficialul român a vizitat vineri, 11 martie 2016, închisoarea Sungai Buloh, unde a discutat cu unul dintre cetățenii români deținuți despre condițiile de detenție și despre modul în care avansează cazul său.

Totodată, ministrul delegat s-a întâlnit vineri, la Kuala Lumpur, cu membri ai comunității românești din Malaysia.

Este foarte greu, poate din ce în ce mai greu , în societatea definită de un perpetuum  mobile deconstructive, să opreşti din trecerea timpului şi uzura pe care aceasta o aşează peste relaţia cu celălalt!
De aceea menţinerea ei in parametrii de normalitate devine un act de curaj şi chiar de excepţie !Pentru că cei mai mulţi oameni se înstrăinează unul faţă de celalalt din diverse motive: uzura lor sociala, o anumită defazare în timp, când unul se îndepărtează de celălalt prin emancipare prost înţeleasă, un anumit statut social şi material care îi face să se simta superiori, influenţa şi imitarea prietenilor sau pur şi simplu , cel mai rău dintre toate, propria vanitate, egoismul ! Aceştia sunt oamenii care nu pot să uite propriul lor trecut şi nici pe cel al celuilalt şi care preferă o infinita mila de sine. Omul acesta se socoteşte o victimă, un persecutat de soarta şi de oameni spune Petru Creţia , un nedreptăţit prin raportare la calitatile sau la intenţiile sale ! El se demite de la responsabilitatea actelor sale şi deci de la asumare fiinţei sale ! Acest om este un resentimentar care aruncă mereu venin asupra celuilalt pe care îl face responsabil de propria viaţă, dacă aceasta nu este una în totalitate frumoasă ! Iata tot atâtea motive de înstrăinare faţă de celălalt!
Dar lucrurile se complică atunci cand relaţia  lor este una de iubire! Înstrăinarea se poate face prin moartea celuilalt în tine şi trăirea unei stări de indiferenţă totală, complacerea într- o relaţie de complezenţă, acceptatea unui compromis din varii motive. Dar un scriitor francez, Gabriel Marcel, crede  că atunci când îi spui cuiva "te iubesc " , îi spui de fapt "tu nu vei muri niciodată"! şi astfel îi dăruieşti omului pe care îl iubeşti, veşnicia, raiul, îl chemi la Dumnezeu , îl înalţi în nemurire! Da, iubirea poate să mântuiască....Nu erotismul care întreţine focul relaţiei cu celălalt, dar care duce la stingerea ei după un timp, când văpaia nu mai este ...!
Înstrăinarea se poate face şi prin ranchiună, iar atunci relaţia cu celălalt poate să ducă la ură, la sentimente negative puternice în care nu mai vorbim cu el şi nu îl mai suportăm în preajma! Atunci fugim de lângă el ... Unde şi pentru cât timp?! Pentru că celălalt traieşte în noi, s- a replicat în noi  şi dacă l- am iubit, el nu va muri niciodată ! Dar egoismul destructurează, vanitatea ne distruge ! ( Sorin Lavric)
Înstrăinarea se mai poate întâmpla şi din cauza dezacordurilor, apărute în timp, între oameni, unele mai mult psihologice şi cauzate tot de aceleaşi vanităţi, în cuvinte creştine, iubirea de sine şi a căutarea mereu a propriei dreptăţi, a unui adevăr care este numai al nostru!
Şi dacă în relaţia cu celălalt s- a strâns tot răul din lume, cum să ne salvăm ? Cum să ne salvăm de înstrăinare ? Prin rabdare? Dar şi ea are o limită, iar dacă aceasta nu există rişti să te pierzi pe tine! Este totuşi atât de defensivă!
Relaţia cu celălalt se reconstruieşte prin puterea şi frumuseţea spiritului. Şi astfel se regăseşte  sufletul pe care credeai că l-ai pierdut!
"Nu numai mintea, ci şi sufletul se poate cultiva când ai înclinare către cultivarea sufletului, şi mai ales când te gândeşti , măcar din când în când că poate greseşti, că poate se află sub cer lucruri la care filosofia ta nu visează , că poate ar fi bine să te schimbi, să ieşi din inerţia şi din cercul orb al sinelui ! Prea multe sunt suferinţele care nu depind de noi ca să nu merite să încercăm să le alungăm pe cele, atât de zadarnice, care îşi au obârşia în greşita aşezare a sufletului nostru!"( Petru Creţia)

Anca Stănişoară

Uniunea Teatrelor de Amatori ale românilor din Voivodina a marcat împlinirea a 20 de ani de existenţă. La sediul Comunităţii Locale din Alibunar, preşedintele Dimitrie Miclea a convocat şedinţa adunării anuale a Uniunii Teatrelor de Amatori ale Românilor din Voivodina (UTARV) cu următoarea ordine de zi: Prezentarea Raportului de activitate pe anul 2015; Informarea membrilor Adunării UTARV despre întâlnirea cu reprezentanţii Consiliului Executiv al Consiliului Naţional Român; Marcarea jubileului de 20 de ani de existenţă a Uniunii Teatrale; Informarea despre participarea trupelor de teatru la cea de-a 44-a ediţie a ,,Zilelor de Teatru”; Diverse.
În cadrul primului punct (Raportul de activitate pe anul 2015), s-a discutat despre importanţa menţinerii continuităţii impozantei manifestări teatrale a românilor de pe aceste meleaguri. Viorel Bălăgean a menţionat că activitatea amatoricească trebuie sprijinită şi pe viitor, dar că tinerii din satele cu români trebuie să dea dovadă de interes pentru teatru. Bălăgean a accentuat că trupa de teatru din Coştei va continua să promoveze teatrul românilor din acest spaţiu. 
Adam Onciu a spus, între altele: ,,Nu trebuie să ne permitem ca activitatea teatrală a românilor să se stingă. De aceea este nevoie să ne consolidăm rândurile. Numai aşa ne vom păstra identitatea naţională". Potrivit lui Onciu, activitatea trupelor de teatru îşi va menţine continuitatea numai dacă se vor implica toţi iubitorii de teatru din toate satele româneşti de la noi. Adam Onciu a susţinut ideea marcării a 20 de ani de existenţă a Uniunii Teatrelor de Amatori, menţionând actorii amatori şi entuziaştii de teatru care au contribuit la promovarea valorilor culturale ale etniei româneşti din acest spaţiu.
Dimitrie Miclea i-a informat pe cei prezenţi despre întâlnirea de lucru a unei delegaţii a Uniunii Teatrelor de Amatori cu reprezentanţii Consiliului Executiv al Consiliului Naţional al Minorităţii Române. Secretarul Uniunii, Remus Berlovan, a prezentat concluziile adoptate: convocarea şedinţei comune a Uniunii Teatrelor de Amatori cu reprezentanţii Executivului; modificarea unor articole din Regulamentului UTARV; asigurarea unui spaţiu menit activităţilor Uniunii. Marinel Bugar, reprezentantul Consiliului Naţional al Minorităţii Române, a explicat că forul reprezentativ al etniei române susţine păstrarea continuităţii a activităţii teatrale româneşti, iar soluţiile oferite asigură promovarea valorilor culturale a românilor de pe aceste meleaguri. De aceeaşi părere a fost şi Ion Magda, care a accentuat faptul că menţinerea continuităţii teatrului este un imperativ pentru toţi etnicii români. După cum a spus Magda, numărul trupelor de teatru trebuie să fie mult mai mare, însă este nevoie de implicarea tinerilor. Dumnealui este de părere ca sediul Uniunii Teatrelor de Amatori să fie şi în viitor la Alibunar, unde, în urmă cu 44 de ani, a fost înfiinţată de un grup de oameni de cultură. După cum a concluzionat Adam Onciu, trebuie păstrată continuitatea organizaţiei teatrală a actorilor amatori, deoarece ,,noi toţi am contribuit la menţinerea căldurii sufleteşti printre românii de pe aceste meleaguri. Este foarte important ca această uniune a românilor să dispună de un sediu al ei. Nu sunt de părere că sediul trebuie să fie transferat din Alibunar în altă parte".
În această ordine de idei, s-a căzut de acord ca sediul Uniunii să rămână la Alibunar. În perioada care urmează, oamenii responsabili se vor adresa autorităţilor comunale pentru obţinerea sprijinului necesar. 
Referitor la introducerea schimbărilor în Regulament, Ionel Omoran a atenţionat că unele articole necesită modificări, pentru a se asigura participarea şi aprecierea egală a trupelor de teatru, chiar dacă acestea nu au participat cu regularitate la ,,Zilele de Teatru”. Dimitrie Miclea a menţionat că acest punct va fi dezbătut la şedinţei Consiliului de Administraţie.
În cadrul discuţiilor despre marcarea a 20 de existenţă a Uniunii Teatrelor de Amatori, accentul s-a pus pe acordarea menţiunilor celor mai merituoşi activişti culturali. Cei care au luat parte la discuţii au optat pentru acordarea plachetelor doar acelor actori amatori şi activişti culturali care şi-au dat contribuţia deplină la promovarea ,,Zilelor de Teatru”. A fost acceptată propunerea lui Ionel Omoran ca o plachetă să fie acordată post-mortem actorului Mircea Omoran. S-a stabilit ca la o proximă şedinţă a Consiliului de Administraţie a UTARV să fie constituit un comitet de organizare şi să fie întocmită lista premiaţilor.
La şedinţă a fost vorba şi despre necesitatea înfiinţării Arhivei Uniunii Teatrelor de Amatori, a cărei menire va fi să păstreze patrimoniul asociaţiilor româneşti de teatru de pe aceste meleaguri. 
În final, s-a spus că ediţia din acest an a ,,Zilelor de Teatru” se va desfăşura între 6 şi 15 mai. În aceeaşi perioadă va fi vernisată o expoziţie de fotografii ce redau activitatea trupelor de teatru de la înfiinţare şi până astăzi. 
Asociaţiile culturale care vor participa la ediţia din acest an a ,,Zilelor de Teatru” au obligaţia ca până la data de 30 martie să-şi confirme participarea şi să anunţe titlul spectacolului pe care îl vor prezenta în concurenţă.

Ion MĂRGAN

Sursa: Săptămânalul Libertatea

La aproape un an de zile după ce în aprilie anul trecut, a apărut la Editura ALTIP din Alba Iulia, în coeditare cu Editura ICRV din Zrenianin, albumul monografic Vlahii din Muntenegru. Povestea unei populaţii străvechi care dispare de Costa Roşu şi Cvetko Pavlović, recent a apărut, la aceleaşi edituri, albumul monografic, Românii din Voivodina. Povestea unei populaţii care persistă, semnat de acelaşi Costa Roşu, cu fotografii de Todor Ursu şi Diana Ocolişan şi desene de Viorel Flora.
Povestea unei populaţii care persistă, sau care încă mai persistă, deşi are aerul unei fermităţi, nu e deloc optimistă, dar este una mai mult decât reală şi necesară, iar faptul că persistă este şi un mic avertisment, o afirmaţie prevestitoare. Această populaţie care stăruie sunt românii din Voivodina. Singurul subiect de o reală continuitate în cercetările noastre, care încă ne captează atenţia, spiritul de permanentă investigare, este trecutul şi prezentul acestei populaţii, el persistă, printr-o energie inepuizabilă, în cercetările şi lucrările monografice, ca subiect al reuniunilor ştiinţifice, în presa noastră, etc. Lucrările pe această temă au o diversitate tematică extrem de variată, de la cele cu caracter cultural, literar, lingvistic, istoric, până la cele care ţin de spiritualitate, etnografie, folclor etc. Dacă am apela la datele statistice vom constata că cele mai multe lucrări, din ultimii 50 de ani, ţin tocmai de acest subiect, sunt scrieri care tratează diversitatea şi imaginea românilor din Banatul sârbesc, respectiv totalitatea vieţii minoritarului român şi promovarea acestuia, iar Costa Roşu este cel care, la acest capitol – printre cei care au abordat diversele aspecte ale realităţii noastre şi au susţinut lucrări relevante cu un asemenea conţinut – are cea mai impozantă bibliografie, fiind şi cel mai avizat autor. De aici rezultă şi relevanţa acestui album monografic – Românii din Voivodina, care este departe de a fi un album, dimpotrivă. Mai degrabă îl vom caracteriza drept un scurt tratat de istorie culturală, fiind o lucrare de sinteză despre aspectele semnificative care constituie fiinţa românului minoritar din Voivodina. 
Lucrarea în cauză – prin cele patru capitole: Localităţi cu români din Banatul sârbesc; Localităţi cu români din Bačka; Personalităţi româneşti din Voivodina; Vechi prezenţe culturale româneşti – ne indică în mod aparte complexitatea momentelor şi împrejurărilor atât istorice, cât şi culturale, care şi-au lăsat amprenta în procesul de identificare, formare şi statornicire a populaţiei româneşti, oferă strictul necesar care ne aduce, între copertele unei cărţi, poate cea mai completă şi complexă traiectorie a românilor din Voivodina, faptele care îi definesc şi care le marchează identitatea naţională, şi în mod aparte autenticitatea. Valoarea lucrării constă şi în faptul că autorul ei beneficiază de impresionante izvoare scrise şi nescrise, iar sursele cercetate – drept documente relevante, unele fiind inedite, suportul cheie pe care este construită arhitectura cărţii – aduc şi pagini noi despre românii din Voivodina. Aproape deloc nu se ştia despre români în afara spaţiului bănăţean şi că primele documente atestă prezenţa lor în anul 1750, în Protocolul şedinţelor Magistratului din Novi Sad. În faţa altor lucrări monografice cu subiect similar, Românii din Voivodina beneficiază de câteva avantaje. Mai întâi, această carte vine în urma unui şir de lucrări în care Costa Roşu, pe parcurul a câtorva decenii, a cercetat şi a publicat în parte, în volume tematice, diferite aspecte ale realităţii noastre, astfel că acest volum aduce un rezumat, dar şi o privire de ansamblu asupra fiecărui segment tratat în parte, apoi prin notele care însoţesc compartimentele tematice ne oferă un instrument propice în vederea aprofundării cercetărilor.
Pentru a reliefa contextul general în care s-au petrecut şi au evoluat anumite fenomene, cum este cazul cu presa şi literatura noastră, Costa Roşu face incursiuni şi într-un spaţiu mai extins decât cel al Banatului sârbesc, fapt care ne facilitează o mai bună receptare a subiectelor invocate. Astfel putem înţelege relaţiile foarte strânse, atunci fireşti, între intelectualii de pe întreg teritoriul Banatului, acţiunile comune, împrejurările care au determinat începuturile scrisului, respectiv presei româneşti şi care a avut un singur scop – promovarea şi emanciparea etnicilor români. Compartimentul reflectă interesul şi receptivitatea atât a opiniei publice româneşti, cât şi capacitatea şi diversitatea de a susţine apariţia presei, ea nefiind deloc o activitate banală şi fără vlagă, dimpotrivă, având o varietate tematică şi de concept de la cele politice, cu caracter economic şi social, până la cele de literatură şi de educaţie şi învăţământ, s-a impus ca o necesitate în obţinerea drepturilor, promovarea intereselor naţionale. Astfel cunoaştem câteva perioade în viaţa scrisului românesc bănăţean. Cea care ţine de perioada spaţiului românesc, pe cât posibil, unitar – din vremurile dominaţiei habsburgice, apoi perioada care urmează în urma constituirii Banatului sârbesc, perioadă care avea să marcheze pentru totdeauna evoluţia etnicilor români – perioada ruperii lor de fiinţa naţională, fractură soldată cu noi încercări, noi începuturi, cu o vădită retrogradare în planul creaţiei, cu o risipă a cadrului intelectual prin plecarea lor în România. De aici se poate observa cât de importantă şi necesară era unitatea naţională pentru că ce a rămas dincolo de frontiera României a întâmpinat obstacole majore în evoluţia şi emanciparea naţională. Perioada unei ascensiuni pe scara valorilor se face simţită abia în a doua parte a secolului XX. 
Conţinutul cărţii poate fi şi unul intrigant – determinat de derularea faptelor istorice, prin destinul populaţiei româneşti care timp de câteva secole şi-a urmat firul ancorat în labirintul istoriei, prin Banatul sârbesc, respectiv Voivodina şi încă mai persistă în faţa atâtor vicisitudini. Citită dincolo de conţinutul propriu-zis, de urcuşurile, de realizările, de eşecurile, de tumultul unei involuţii de care, în perspectiva timpului, e pândită această populaţie, cartea poate fi şi o replică la absurditatea unor evenimente şi perioade istorice. E clar că între copertele acestei cărţi ni se înfaţişează o populaţie care cu înverşunare şi mândrie se opune uitării.
Românii din Voivodina, dacă facem abstracţie de aspectul ştiinţific, de complexitatea conţinutului, de mesajul pe care ni-l aduce, este o lucrare din care, în esenţă, transpare universul minoritarului drept model şi experienţă existenţială. Vom înţelege această carte precum o laudă închinată unei populaţii care a făcut totul ca să nu dispară înainte ca să confirme că a existat prin concret, prin limbă, creaţie, spiritualitate. Oricum, cartea nu va lasă pe nimeni indiferent.
Şi acest album, asemănător celor două precedente, apare într-o ţinută grafică de excepţie semnată de Marius Roşu.

Nicu CIOBANU

Sursa: Săptămânalul Libertatea

Ministerul Afacerilor Externe informează cetăţenii români, care tranzitează teritoriul Ungariei că, în perioada zilelor nelucrătoare de 14 şi 15 martie 2016, cu prilejul Zilei Naţionale a Ungarie (15 martie), restricţiile de circulaţie pentru autovehiculele de transport marfă a căror masă totală depăşeşte greutatea de 7,5 t se aplică astfel:

• începând cu ziua de sâmbătă, 12 martie 2016, ora 22:00, ora Ungariei, şi până duminică, 13 martie 2016, ora 22.00, ora Ungariei – conform reglementărilor aferente sfârşitului de săptămână;
• începând cu ziua de luni, 14 martie 2016, ora 22.00, ora Ungariei şi până marţi, 15 martie 2016, ora 22.00, 

Ministerul Afacerilor Externe recomandă consultarea paginii de Internet www.mae.ro şi reaminteşte faptul că cetăţenii români care călătoresc în străinătate au la dispoziţie aplicaţia „Călătoreşte în siguranţă” (disponibilă gratuit în „App Store” şi „Google Play”), care oferă informaţii, sfaturi de călătorie şi posibilitatea de a fi alertaţi, în cazul în care apar situaţii speciale.