Trimite-ne stirea ta!
Țara mea de jale, țara mea de dor! Ai fost cântată de poeți, ai fost pictată de maieștri ai penelului, ai fost văitată de mamele și văduvele războaielor, ai fost hulită de cei ce și-au pierdut speranța! Dar ai rămas, aici, și ne-ai primit pe fiecare să ne naștem și să creștem. De 100 de ani asculți răbdătoare reproșurile noastre aduse ție, iar neîmplinirile personale ți le strigăm fără milă. Uităm că tot ceea ce-ți reproșăm ție este produsul nostru, al oamenilor mărunți cu gânduri deșarte. Eminescu s-a întrebat ce să-ți dorească, pe când nu erai întregită. Răspunsurile lui au venit prompt și sigure, ca un balsam pentru inimile fremătoare ale românilor. Acum, eu, un trăitor al Centenarului Marii Uniri, mă întreb ce să-ți urez. Primul răspuns este: liniște. Da! Îți urez liniște, pace și o lume cu mai puțină patimă. Își urez să-ți vezi copiii acasă, să le poți da înțelepciunea de a-și schimba destinul, de a construi o țară corectă și onestă. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că toate urările pe care vreau să ți le fac, dragă României, au legătură cu oamenii tăi, căci ei sunt cei care greșesc! Țara aceasta este alcătuită din oamenii care o populează, este imaginea lor. Tu ne dai locuri unice și peisaje rupte din Rai, dar noi nu știm să le prețuim. Îți tăiem pădurile, te devastăm, te furăm, te îngropăm în gunoaie, în corupție și în venalitate! Te distrugem și nici măcar nu ne pare rău! Continui să ne ții, așa copii răi cum suntem, lângă inima ta și ne dai casă și masă, nu ne lași pierduți în lume. Ne dai un acasă, unde să ne întoarcem, oricât am umbla prin străinătățuri, hotărâți să uităm de tine! Ești blândă și iertătoare, ca o mamă ce-și strânge la piept copilul nepăsător la dorul ei. Așa că, tot ceea ce îți urez eu ție, Românie, este ca pruncii tăi să-și amintească de tine, să-ți vadă bunătatea și să lupte, din nou, pentru tine! Să te curețe de mizeria care te-a acoperit, să te primenească și să te arate lumii așa cum ești tu, frumoasă, bună și dreaptă!
La mulți ani, Românie!
Beatrice Urucu
La 100 de ani de la înfăptuirea României mari, fiecare român se întreabă ce simte pentru țara lui. Sentimentele ne străbat mintea și inima, fără ca noi să le putem opri. În fiecare dintre noi există o Românie a noastră, unică și personală. Această Românie a fiecăruia a reprezentat tema unui concurs de eseuri pus la cale de românipentruromâni.org, Asociația Cordelia și Asociația Eudava. Concursul de eseuri "România mea" s-a adresat liceenilor din Drobeta Turnu Severin și a avut trei câștigători. Locul I a fost ocupat de Iulian-Raul Tomiță care a descris România din inima lui în cuvinte emoționante, ce descriu perfect realitatea văzută prin ochii tinerilor.
România mea
de Tomiță Iulian-Raul
Începe totul mai mult cu o viziune, un ansamblu de idei pe care le am în cap, un film ce se derulează așa cum îmi doresc eu, însă participantul principal, chiar singurul, sunt eu, iar asta pentru că realitatea va avea o asmiliare cu filmul, sau poate este invers, în orice caz, textul ce urmează să îl citești îți va da de gândit.
În el vei regăsi fragmente rupte și din gândurile tale, vei lua în seamă mai intens ceea ce se întâmplă în frumoasa noastră țară, din mai multe perspective, vei reflecta mai adânc asupra mai multor idei și te vei conecta într-un fel sau altul cu mine, autorul și glasul mai multor români, toate acestea intinse bine pe o coală de hârtie ce are rolul de a te face să te privești și să îți recunoști chipul gânditor și zâmbitor în oglinda realității.
ROMÂNIA – țara în care locuiesc și m-am născut, mai mult ca sigur, la fel ca și tine. O țară despre care putem spune multe, cu bune și cu rele, dar printre aceste rânduri vei regăsi mai degrabă o prezentare a țării mele.
Nu voi intra în date geografice sau demografice, nu am de gând să înșir numere și calcule exacte, nici să lovesc în vreo putere de stat sau o slăbiciune cunoscută de noi toți, nu își are rostul, pentru că în România mea, lucrurile stau mai diferit.
Este locul pe care pot să îl numesc cu drag acasă, tărâmul pe care mă întorc oricât de departe aș pleca, aici sunt toți cei pe care îi iubesc, cei care mi-au fost alături atât la bine, cât și la greu. Ca orice om, orice român, cu siguranță că am și părți mai întunecate ce își găsesc loc în viața mea, dar aceste rânduri nu au rolul de a le da atenție. Poate că voi expune și câteva nemulțumiri, dar asta nu în ideea de a ataca ceva sau pe cineva, ci doar să îmi vărs oful, este mai ușor de acceptat și tolerat atunci când îl spui, când îl scrii.
Ce îmi place la România mea?
Faptul că pot pleca în vacanță fără să fiu nevoit să ies din țară. Oriunde aș alege să mă duc, în orice punct cardinal, pe aceste meleaguri găsesc mereu ceva frumos de văzut, ceva nou, impresionant, locuri unde pot face fotografii și pe care le pot adăuga ulterior în colecțiile mele, colț în colț cu amintirile. Este o țară frumoasă, cum nu aș putea remarca asta? Cum aș putea omite să spun asta?
Mereu când sunt întrebat despre țara mea de către o persoană din străinătate, locurile minunate sunt primele cu care mă mândresc, iar că străinii aleg și ei involuntar să se îndrăgostească de România, nu este o noutate.
Avem pădurile imense, pe care sper să le prindă și urmașii mei, iar în adâncul sufletului sper să fie mai multe ca niciodată pe viitor; avem ape, multe și pline de viață, locuri unice de pe Terra ce se regăsesc doar la noi, peșteri cu istorie grea în spate și așezări neuitate ce au făcut România să fie și să rămână unică, frumoasă, peisajul perfect al oricărui pictor.
Oare ce român nu se simte mândru ca în orice colț din țara asta se simte acasă? Cu siguranță că mă gândesc și la frații mei de peste Prut, de peste Dunăre și peste munți înalți, români pe care unii i-au uitat, dar care se simt la fel de legați de aceste locuri așa cum mă simt și eu, cum te simți și tu. Sunt oamenii cu care împărțim aceeași limbă, același fir istoric și aceleași emoții când vine vorba de locul din care ne tragem, la fel ca noi se numesc și ei, ROMÂNI.
Arde în mine o flacără de empatie unitară ce mă face să îmi doresc tot mai mult să am puterea să pot schimba ceva, iar devotamentul mă ajută să mențin cel puțin un minim de efort pentru a face totul perfect in România mea!
De ce o numesc a mea?
Pentru că este țara care mă reprezintă, țara în care i-am cunoscut pe Eminescu și Creangă, tărâmul ce mi-a fost prezentat prin poezie, opere și povești nemuritoare, încă din copilărie. Nu este un teritoriu pe care să îl dețin sau să îl conduc, dar simpla stare de apartenență mă face să îmi exprim legătura mea cu această țară, într-un fel sau altul, motivele pentru care am ales să rămân aici, să lupt, să nu spun niciodată că s-a terminat sau că nu mai pot.
Nu spun ca este ușor, nu a fost niciodată, dar cu siguranță ca niciunde nu este, însă ce mă ajută cel mai tare să trec peste orice obstacol este legătura, chiar și indirectă cu cei care merg pe același drum și cu care împart aceeași limbă.
Cum să nu vreau să trag tare? Am pentru ce! Pot pleca de la amintirile cu bunicii mei și toate cele spuse de ei, de la rude si vecini, oameni sub ochii cărora am crescut, cei care mi-au dorit doar binele în viață și m-au învățat doar lucruri bune.
Prieteni cu care am copilărit, cei care mă strigau zilnic la geam să ies la joacă, învățători și profesori care au avut grijă să primesc cele mai bune informații și să îmi construiesc o bună cultură generală atunci când pixul meu urma cursurile băncilor, unde pauza alături de colegi era o bucurie și o joacă neuitată până în zilele ce le am acum.
Vezi? Sper să înțelegi, este filmul despre care îți vorbeam la început, am fost și sunt actor principal în el, iar asta mă face să am așteptări mari de la mine pentru ca tot ceea ce fac sau am facut, contează, iar dacă îmi doresc o Românie a mea, trebuie să mă asigur că este una bună, că finalul acestui film este unul fericit și că a rămăs exact ceea ce trebuia să rămână în urma, așa cum am planificat.
Tu cititorule, ești tot parte din România mea, probabil că până acum ai tras ceva concluzii utile și ai găsit niste pucte forte de care să te legi și să poți face și tu ceva bun pentru România ta, știu că si tu ai una și că este de lucrat, nimic nu a fost și nu o sa fie vreodată perfect, dar cu puțină ambiție putem cel puțin să ne apropiem de perfecțiune.
La mine concluziile sunt lungi, asta pentru că de obicei trag foarte multe ca să pot să îmi fac un fir mai concret al dorințelor, întâmplărilor și părților implicate.
Pănă acum sper că ai înțeles, este așa cum îmi spun mereu, am o Românie frumoasă, o țară de care să fiu mândru și mândru să ma prezint cu ea oriunde în lume.
Cu siguranță că au mai rămas multe de spus, atât la mod general cât și din perspectivă personală, dar am ales să evidențiez cele mai importante pucte de prezentat, cele mai sensibile subiecte de abordat cu care să stârnesc și curiozitatea ta, sa te pun puțin pe gânduri și să relatezi timp de câteva momente, sau cine știe, poate rânduri?.. la cât de frumoasă este ROMÂNIA MEA!
Cea de-a 25-a ediţie a Târgului Internaţional de Carte "Gaudeamus" debutează miercuri, 14 noiembrie. Anul acesta, evenimentul este dedicat Centenarului şi celor 9 decenii de emisie a postului Radio România. Deschiderea oficială a ediţiei este programată miercuri, la ora 12.00, la Pavilionul Central de la Romexpo. Tema centrală a ediţiei este România Centenar, iar preşedintele de onoare al târgului va fi Ioan-Aurel Pop, şeful Academiei Române. Tema va fi ilustrată prin intermediul unui stand reprezentativ, care va găzdui o colecţie de 600 de volume dedicate Marii Unirii şi nu mai puţin de 50 de evenimente, ce includ lansări şi prezentări de carte, dezbateri, proiecţii de film şi lecturi publice.
Trei lansări și noi apariții editoriale alcătuiesc oferta Institutului Cultural Român la cea de-a 25-a ediţie a Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. Joi, 15 noiembrie, ora 12.00, la standul ICR, nr. 9, va avea loc lansarea albumului Reenactment. Cum am retrăit Marele Război în veacul XXI / How I relived the Great War in the 21 st Century de Bogdan Iorga. Vineri 16 noiembrie, de la ora 16.00, la standul ICR va avea loc prezentarea romanuluiCotloanede Theodor Cazaban (trad. de Olimpia Coroamă). Adina în China.Un jurnal inedit este volumul scriitoarei Adina Nanu care se va lansa sâmbătă, 17 noiembrie, de la ora 14.00, la standul ICR. Participă: Adina Nanu şi Georgeta Filitti. Tot sâmbătă, de la ora 16.00, Cosmin Perţa va susţine o lectura din cele mai recente poeme ale sale.
În perioada 15 – 19 noiembrie 2018, la Budapesta, va avea loc Festivalul Filmului Românesc.Institutul Cultural Român Budapesta organizează, în parteneriat cu Cinematograful de Artă „Uránia”, cea de a XIII-a ediție a unuia dintre cele mai importante programe culturale ale sale, „Săptămâna filmului românesc la Budapesta”. Pe parcursul a cinci zile, publicul budapestan va avea ocazia să vizioneze, în premieră în Ungaria, opt dintre cele mai recente și premiate producții ale cinematografiei românești.
Invitatul special al acestei ediții este actorul Vlad Ivanov, care va participa, în data de 15 noiembrie, de la ora 18.00, la un dialog cu criticul de film Zsolt Gyenge. În urma discuției, publicul este invitat să vizioneze filmul de deschidere al evenimentului, „Un pas în urma serafimilor”, careîl are ca protagonist pe actorul Vlad Ivanov. Primul lungmetraj al regizorului Daniel Sandu prezintă viața tinerilor înscriși într-un seminar ortodox, a primit nu mai puțin decât opt premii Gopo și alte șapte nominalizări și a câștigat și premiul publicului la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF).
Proiecțiile vor avea loc la Cinematograful de Artă „Uránia” (Budapesta 1088, Calea Rákóczi, nr. 21) și vor beneficia de subtitrare în limba maghiară. Organizarea evenimentului a fost sprijinită de Ministerul Resurselor Umane și Fondul Cultural Național al Ungariei.
Program:
Joi, 15 noiembrie 19:00 – Proiecția de deschidere
Un pas în urma serafimilor Regizor: Daniel Sandu, 150’, 2017. Distribuția: Vlad Ivanov, Ștefan Iancu, Ali Amir, Cristian Bota, Toto Dumitrescu. Trailer: https://www.youtube.com/watch?v=2uc7TJNk3hU. Film premiat cu 8 premii Gopo, printre care premiul pentru cel mai bun lung metraj, cel mai bun actor în rol principal, în rol secundar, pentru „tânără speranță”, respectiv cea mai bună regie și cu premiul publicului la Festivalul Internațional TIFF.
Vineri, 16 noiembrie 18:00
Fotbal infinit Regizor: Corneliu Porumboiu, 70’, RO, 2018. Distribuția: Laurențiu Ginghină, Corneliu Porumboiu. Trailer: https://www.youtube.com/watch?v=_WpBkvQmbYM. Câștigător al premiului pentru cel mai bun documentar la Jerusalem FF, și nominalizat la categoria Cel mai bun film românesc la TIFF.
Vineri, 16 noiembrie 19:30
Capace Regizor: Sorin Marin, 80’, 2017. Distribuția: Vlad Ivanov, Adrian Titieni, Adrian Păduraru, Diana Cavallioti. Trailer: https://www.youtube.com/watch?v=QoMH5pIKQGM
Vineri, 16 noiembrie 21:00
Soldații. Poveste din Ferentari Regizor: Ivana Mladenovic, 119’, RO/RS/BE, 2017. Distribuția: Adrian Şchiop, Vasile Pavel-Digudai. Trailer: . Câștigător a numeroase premii la Festivaluri precum: Trieste FF – Cel mai bun film, Festivalul de film de la Tel Aviv, CPH Pix și nominalizat la San Sebastan pentru Cel mai bun film
Sâmbătă, 17 noiembrie 15:00
Un prinț și jumătate Regizor: Ana Lungu, 105’, 2018. Distribuția: Iris Spiridon, Marius Manole, Téglás István, Mátray László. Trailer: . Filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Sarajevo și a fost recent lansat în România.
Duminica, 18 noiembrie 15:00
Scurtcircuit. Regizor: Cătălin Saizescu, 109’, 2017. Distribuția: Maruca Băiașu, Magda Catone, Andrei Ciopec, Maia Morgenstern. Trailer: . Câștigător a numeroase premii la Festivaluri precum: Trieste FF – Cel mai bun film, Festivalul de film de la Tel Aviv, CPH Pix și nominalizat la San Sebastan pentru Cel mai bun film
Luni, 19 noiembrie 18:30
Brașov 1987 – doi ani prea devreme. Regizor: Liviu Tofan, 90’, 2017. Distribuția: Adrian Şchiop, Vasile Pavel-Digudai. Trailer: Nominalizat pentru Premiul Gopo
Luni, 19 noiembrie 20:15
Nu mă atinge-mă
Regizor: Adina Pintilie,125’, RO/DE/CZ/BG/FR, 2018. Distribuția: Laura Benson, Tómas Lemarquis, Dirk Lange, Hermann Mueller. Distribuitor în Ungaria: Vertigo Media. Trailer: Dublu câștigător al Ursului de Aur și al Premiului pentru debut la Festivalul de la Berlin. Nerecomandat minorilor.
Institutul Cultural Român, prin Compartimentul Comunități Istorice din cadrul Direcției Generale Programe prin Reprezentanțe și în Comunitățile Istorice, organizează, în perioada 4-10 noiembrie 2018, proiectul „Caravana teatrului românesc pentru copiii români din Ungaria și Serbia”, în colaborare cu „Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria” și „Comunitatea Românilor din Serbia”.
Actorii Teatrului „Excelsior” din București vor susține o serie de opt reprezentații ale spectacolului„Prâslea cel voinic și merele de aur”,adaptare după povestea cu același titlu scrisă de Petre Ispirescu. Spectacolul se adresează şcolarilor și preșcolarilor din următoarele localități din Ungaria: Bătania (Battonya), Aletea (Elek) – 5 noiembrie 2018, Micherechi (Méhkerék) – 6 noiembrie 2018 și Jula (Gyula) – 7 noiembrie 2018 și din Serbia: Uzdin (Uzdin), Satu Nou (Banatsko Novo Selo) – 8 noiembrie 2018, Sân Mihaiu (Lokve) și Coștei (Kuštilj) – 9 noiembrie 2018.